Diştiptatâ ńi-escu, mamâ!

Cari şiḑu Gopeş îndoauă ḑâli, nu putu s-nu lu veadă şoputlu alu Dimă Ghian. Ningâ aistu şoputu, na-ndreapta a lui, eara casa alu Paciu, casâ analtâ ş-cu cirdachi dininti. Eara di nai ma muşatili casi di-tu hoarâ. Azâ, niţi cheatrâ nu armasi di nâsă…

La anlu 1814, ḑuuâ di Crăciunu, dupâ işita a bisearicâl’ei, niveasti şi feati adrati şi armătusiti, acăţarâ s-tragâ pi cirdachi la Paciul, unu coru, di înţirnea pulbiri dit câlarlu (1) acupirmintlui, câ va ḑâţeai – si surpă tâvanea, iar boţili-a loru arâsunau di s-avḑa la Sâmtu! Trei ḑâli di sârbâtoari… Iar tru ahtări sârbâtori, ca Paştili ş-Crâciunlu – Gopeş, cum ş-tru alti hori armâneşti – bârbaţ ş-mul’eri, nai ma multu tiniramea, giucau şi cântau di dimneaţa pânâ seara tru uboari şi pri-tu hoarâ, că aşi eara lumea: bucuroasâ ş-hărioasâ, împlină di sănătati ş-di giuneaţâ, di ţiva nu lâ si bătea ureacl’ea di-ahânti-ş-ahânti, ţi azâ a noauâ nâ alghescu perlu ninga di-tu primveara a vârstil’ei!

Meţi câ eara Crâciunlu, la Paciul lişoru s-videa câ easti unâ bucuril’e icâ harauâ, cari unḑea cu harăili di la numţâ. Aşi şi eara! Dicâ, hil’ilu-alu Paciu, unu gioni di vâră yinyiţi ańi, încâstânatu, virḑelu ş-cu mustacâ asudatâ, aprindu aisti ḑâli pisimi îşi adusi acasâ niveasta ţi u avea luatâ di Orězaril’i, unâ hurici di ningâ Bituli.

Niveasta a lui eara unâ vuryarâ groasâ, câtu di lungă – ahântu ş-largă, înzârzâlatâ cu hiri şi cu ştaţi, cu aţelu bârnu lungu-lungu, di ţă lipsea unâ ḑuuă tri ţinḑeari, ş-cu aţea coadâ dinâpoi, lungă pân’ di padi, ca unâ patrahil’i, di alagâ ficioril’i cum iasi ea di-tu casâ, ca după ursâ!

Mâratlu gioni, nicoptu cum ş-eara, si-arâsi tri născânti agri, ş-u lo…! Amu, u-avea adusâ acasâ, ca să-şi hârisească mamă-sa, ş-soea. Ma ţi harauâ, ţi lai alghiri (2) ti corba di mumâ, cari şidea ca-nfârmâcatâ, canda în casa-l’i nu eara numtâ, ma moarti! Norâ-sa nu maşi câ nu l’i-u ştia limba, ma ş-cu featili di-tu hoarâ nu-şi unḑea di cu tutu! Ş-eara lemnu nipilixitu… Alanti niveasti ş-feati îşi pizuiau, ş-arâdeau di nâsâ, di s-câpâiau!… Ma, cari s-duchească? Aţea di Orězaril’i?

U bâgarâ s-tragă caplu di coru, ca nveastâ noauâ ţi ş-eara… ţi nu-şi eara… Lişinară di cu totului, nu puteau sâ-şi ţânâ il’ili di huhutiri – cu ńicu, cu mari! Soacra, atumţea, ş-angâlbini tu faţâ şi îşi muşcă buḑli, câ loclu nu u ţânea di-arău ş-di arşini…! Ţâ-aflaşi ma, nor-sa s-duchească seamnili ţi-l’i li fâţea, ca s-tragâ dinâparti…? Câtu ma multu arâdeau gopişańil’i, ahântu ma multu arsârea nâsâ, anělea (3) ca ursa cându gioacâ! A l’ei ma, mârata di vuryarâ, l’i si pârea câ tutâ lumea s-ciudiseaşti di gioclu-a l’ei…

Viḑu ţi nu viḑu, corba di soacrâ, u trapsi unâ opâ di mânicâ, şi-l’i ciuciurâ tu ureacl’i unu grai vuryârescu, ma în-cotu! Nveasta aţea noaua ş-u trapsi cu puteari mânica, ş-pârńi iar s-gioacâ, strigânda:

Hitra maiko, hitra!

Hitra more maiko,

Hitra! Ţup, ţup-ţupana!

S-videa câ soacrâ-sa l’i-avu aburatâ (4) si sta, câ lumea arâdi di nâsă şi s-pizueaşti…

Doda, ună featâ harişâ, multu disfaptâ şi drâcuroasâ, cari lu scutea cânticlu tru ţinţi minuti, ma eara di-a cu totului oarfânâ, vru s-lu agudească cu grailu şi s-lu nâirească yrambolu Dicâ, di cara ş-dislu (5) u avea nâiritâ câ nu-şi ţânu zborlu ţi-l’i lu-avea datâ ună ḑuuâ, cându si-aflarâ doil’i singuri, ocl’i-ntr-ocl’i… Tri-aţea, cum si apusi niheam’ huhutirea aţea marea, pârńi s-cântâ aşi:

Hitrâ-i vuryara,

Hitrâ-i glara,

Hai, hai!

Hitru-i yrambelu,

Hitru ş-gâvrelu,

Hai, hai!

Altâ câpâiri, altâ lişinari di-arâdeari, câ s-teasirâ cuscril’i împadi, nu altu-ţiva!

Diunoarâ, s-tâl’ie arâdearea şi tru opa aţea s-tâl’ie ş-haraua! Faţa tutuloru lo altâ opsi, câ soacra lişinâ di cu totului, ma nu di huhutiri, câ di cripari multă! Iar măratlu Dica plânḑea ningâ mamâ-sa, ş-peril’i ş-arupea, di ti loa plângul!

După nâscânti ḑâli, Dică alu Paciu, pi niadârata alu Petra u dusi uspeţ la socru-su, taha uspeţ, câ… aclo şi u-alâsă trâ totâna şi altoarâ nu s-ma viḑură unu cu-alantu!

Cu Doda, cu purumba şi drâcuroasa Dodâ, aistu Dicâ si-nsurâ curundu, curundu… Şi, cu ea înfumil’e, ş-tricu unâ banâ multu dulţi, di mulţâ l’i-avurâ ziliulu!

Până tru oara morţâl’ei, Dicâ unâ-unâ li ḑâţea graili aisti: Agrili suntu agri, şi mul’earea easti mul’eari!” Şi, cându avḑa câ vârnu armânu si-nsura, ş-lua vuryarâ, i altă featâ ţi nu eara di-a noastrâ, ică vârnă armânâ lua soţu ţi nu eara di plasa a l’ei, ma ḑâţea iară: Ca vai di nâşi! Ş-clătina caplu: Ş-u lâirâ bana trâ totâna, câ u gustai io mâcarea aţea şi ştiu câtu upâreaşti, ş-câtu amâraşti! L’ia di plasa a ta, moi frate, s-ti veadă Dumniălu, las’ s-hibă ş-făr’ di aveari, câ… avearea-i aveari, Ş-mul’earea – mul’eari!

L’ia-ţâ di plasa a ta, moi frate, ş-nica ma ghini – di-tru hoara a ta, câ nu-i arâsu grailu ţi âţi:

Alavdă-lu grânlu di-tru hoara xeanâ,

Ş-mâcâ-ţi sicara a ta daileanâ!

Nu eşti arâsu, moi frate, cându l’iai tutiputâ cunuscutâ!

Ş-câţ nu ḑâcu, pân’ tu soni, câ îndreptu graia pâţâtlu Dincâ?!?…

_______________________________

1) acoperiş; 2) bătrâneţe, auşěri; 3) exact; 4) îi şoptiră, âl’i ciuciurarâ; 5) dânsul, el.

Pârâmithu di C. I. Cosmescu, di-tu cartea “Carte de vacaţă pentru aromâni. Ridendo.Hazi pi-armâneaşti!” alu Hristu Cândroveanu, alâncitâ la Editura Fundaţiei Culturale Aromâne „Dimândarea Părintească”, Bucureşti, 2000

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s