Anul 1838: Prima şcoală românească în Macedonia…

Sunt cunoscute eforturile învăţaţilor aromâni, coroborate cu cele ale Statului Român, în vederea organizării instituţiilor de învăţămînt în Peninsula Balcanică, pentru emanciparea naţională a populaţiei aromâne. Ele au fost încununate de succes în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cînd a fost fondată prima şcoală românească pentru aromâni, în anul 1864, aşa cum se cunoştea pînă în prezent.

Cercetările de arhivă însă ne oferă posibilitatea de a face dovada, cum se va vedea, că cea dintîi şcoală pentru fraţii noştri macedo-români a fost fundată cu aproape 30 de ani înainte de data menţionată, reliefîndu-ne, totodată, noi aspecte despre rolul instituţiilor de învăţămînt în apărarea fiinţei etnice a aromânilor din Peninsulă, ameninţaţi, chiar şi la începutul secolului XX cu deznaţionalizarea.

Documentul în cauză, conţinînd ştirea aceasta, este un Raport din 2 octombrie 1904, elaborat de I.D. Hondrossonos, directorul Şcolii Române din Serres, adresat lui D.A. Sturdza, preşedintele Partidului Naţional Liberal şi prim-ministru al guvernului român, la data menţionată (Arhivele Statului, Piatra Neamţ, fond D.A. Sturdza, documentul nr. 75, pachetul II).

Conform Raportului, în anul 1900, profesorul I.D. Hondrossonos a fost desemnat, de Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice din România, să organizeze învăţămîntul pentru aromâni în localitatea Seres, aflată pe atunci aub autoritatea Imperiului Otoman. Puternic centru economic al aromânilor, Serresul avea „o influenţă hotărîtoare asupra întregului ţinut, într-o întindere de la Dedagaci pînă la Salonic, şi pe toată frontiera turco-bulgară,” apreciere confirmată de faptul că în această localitate se organiza, anual, cel mai important tîrg din Peninsula Balcanică, unde „îşi desfăceau mărfurile şi se aprovizionau, pe timp de un an, marii comercianţi din Europa, ca Rusia, Austria, ţările germane, Principatele Române şi cei din Turcia întreagă, din Asia, Egipt.” În acest important centru comercial, avînd o populaţie de 54.000 de locuitori, din care 25.000 erau aromâni, situaţia învăţămîntului românesc era gravă, neexistînd în oraş nici o şcoală pentru aromâni. Datorită acestei realităţi – e sublinia în Raport – bătrînii doar mai ştiu şi vorbesc limba maternă, tinerii, azi, au început să vorbească şi să simtă şi să lucreze greceşte.”

Avînd aprobarea guvernului otoman, profesorul Hondrossonos, împuternicitul României în probleme de învăţămînt, a acţionat în Serres pentru a organiza două şcoli primare: una de băieţi şi alta de fete. Toate greutăţile, aparent insurmontabile, au fost depăşite, datorită sprijinului eficient pe care l-a primit din partea generalului Ibrahim-Paşà, comandantul Diviziei otomane de la frontiera turco-bulgară şi prim-agiotant al sultanului.

Generalul otoman a intervenit personal la sultan, pentru a se obţine aprobarea, folosind drept argument aprecierea că: „Dacă n-ar fi existat, în ţinutul Serresului, elementul valah, trebuia să-l inventăm. Din fericire, există.”

La scurtă vreme, după aprecierea profesorului: „Majestatea Sa, Sultanul, prin ordin telegrafic imperial, a răspuns imediat, dîndu-mi autorizaţia de a deschide la Serres patru şcoli româneşti, două secundare şi două primare, punîndu-le, printr-o favoare cu totul excepţională, sub înaltul lui patronaj” (subl. red.).

Probabil din lipsă de fonduri, nu au fost organizate decît două şcoli primare, începînd cu anul şcolar 1901-1902, urmînd, atunci cînd condiţiile ar fi permis, să fie organizate şi cele două şcoli secundare. Facem această apreciere, bazîndu-ne pe faptul că la data elaborării Raportului analizat, anul 1904, la Serres funcţionau doar două şcoli primare (una de băieţi şi alta de fete), deoarece documentul în cauză are în anexă un Proiect de buget pe anul şcolar 1901/1902, cu referinţe doar pentru două şcoli primare.

În conformitate cu Proiectul de buget, pe care îl redăm in extenso, pentru funcţionarea celor două şcoli primare guvernul român a repartizat o subvenţie de 6.320 lei anual, sumă redusă, din cauza crizei financiare, la 4.980 lei anual. Reducerea bugetului cu 1.340 lei anual, determină pe I.D. Hondrossonos, în calitate de director al şcolii primare de băieţi, să solicite, în numele ambelor şcoli primare (şcoala de fete avea ca director pe soţia sa), prim-ministrului D.A. Sturdza, majorarea bugetului cu 1.020 lei anual, „pentru ca şcoalele române din Serres să servească drept scîndură salvatoare pentru naufragiaţii aromâni, în valurile străinismului cotropitor (…), a acestor aromâni, atît de importanţi, pentru ca o salvatoare rază, de dulce speranţă, să pătrunză şi pînă la dînşii.”

În acest context, după aprecierea noastră, sunt deosebit de interesante, prin logica expunerii, argumentele pe care profesorul le prezintă prim-ministrului D.A. Sturdza, pentru susţinerea solicitării sale. Astfel, aromânii din Serres sunt consideraţi „avangarda” luptei de apărare a acestei etnii valahe din sudul Dunării; ei erau ameninţaţi cu deznaţionalizarea de către elementele greceşti şi slave, ambele dorind asimilarea lor, folosind mijloace şi căi diferite. Astfel, bulgarii, „periculoşi şi sălbatici duşmani pe faţă, încearcă să cîştige teren prin „lupa înverşunată, desperată, ce o dau (…) ca să ocupe Macedonia şi Tracia, nealegînd nici un mijloc.

Ameninţaţi de valul slavilor, aromânii, pentru a-şi apăra fiinţa etnică, s-au orientat religios spre Patriarhia grecească; aceasta însă, profitînd de situaţie, doreşte la rîndul ei, să-i asimileze! Din aceste motive, „aromânii sunt într-o stare de nemulţumire totală, permanentă, dar latentă, căci, deşi de nevoie se grecizează, ei constată că decrepitul şi incapabilul cler fanariot e înfrînt continuu, cedează terenul şi e învins pe toată linia în faţa acţiunii panslaviste. Ambiţiunile lor nebunatice de a greciza pe toate popoarele Peninsulei Balcanice, şi astfel să pună mîna pe Constantinopol, îi roade şi-i deturnează de la simţul realităţii crude a lucrurilor. Sărăcăciosul lor bordei se năruie văzînd cu ochii şi visează palate imperiale la Bizanţ.

Acestor două elemente, ce ameninţau pe aromâni ca etnie, se adaugă, în cadrul acestui proces, un factor relativ pasiv – turcii, – care prin „elementele regenerate, sănătoase, au înţeles ca nimeni altul nemernicia lor şi au văzut că numai prin şcoala română pot ajunge la rezultatul dorit. Deci, interesul suprem de asistenţă şi al statului român şi al statului otoman, în actualele împrejurări de grea cumpănă, se unesc într-unul şi acelaşi interes solidar, şi acesta cere ca aromânii din Serres să fie numaidecît conştienţi naţionaliceşte şi atunci pot servi de minune acest interes.

Salvarea aromânilor, ameninţaţi cu deznaţionalizarea, se putea realiza pe două căi: prin organizarea instituţiilor de învăţămînt şi printr-o conlucrare, pe plan economic, între statul român şi excepţionalii  comercianţi, care erau aromânii din Seres, cultivatorii şi producătorii celui mai bun tutun, solicitat pe toate pieţile europene. Ambele obiective duceau la acelaşi rezultat final: emanciparea naţională a aromânilor, prin întărirea convingerii că aparţin unei naţiuni care îi recunoaşte şi le apără fiinţa etnică.

În acest sens, I.D. Hondrossonos face apel la tradiţie, menţionînd – şi aceasta este informaţia bombă – că aşa au procedat domnitorii români şi în perioadele anterioare! Citează apoi situaţia concretă din chiar oraşul Serres, unde, arată el, la anul 1838, domnitorul Ţării Româneşti, Alexandru Dimitrie Ghica a deschis prima şcoală românească:

„În acest tîrg (Serres, n. n.) s-au îndreptat cei mai de seamă comercianţi din metropola aromână, distrusă de albanezii lui Ali-Paşà, Moscopole, şi au înfiinţat Case de comerţ foarte însemnate. În vîltoarea traficului, comercianţii din Muntenia şi Moldova au dat de aromâni şi au dus vestea la Curtea Domnească. Cînd s-au dus ei în tîrg, la 1838, Vodă le-a dat un dascăl şi cărţi româneşti cît au putut duce trei catîri şi aşa s-a înfiinţat prima instituţie naţională, în primul oraş comercial din Turcia, pe acele vremuri.”

Şcoala a funcţionat pînă în anul 1845: „Documentele doveditoare şi cărţile de şcoală există şi sunt în posesiunea familiilor de frunte din Serres, anume Duro (rudă cu Dumba), Ticu şi Fundanela. Am avut fericirea să le văz.” (subl. n.)

În finalul Raportului, I.D. Hondrossonos insistă asupra rolului pertinent şi decisiv pe care şcoala şi slujitorii săi îl aveau în lupta pentru apărarea fiinţei etnice a aromânilor:

„Poziţiunea noastră, a membrilor Corpului didactic naţional din Macedonia, veţi acorda Excelenţă, este din cele mai critice şi dificile. Ca agenţi misionari ai statului român, cum suntem, spre a prepara viitorul neamului, simţim, cît de bine, că prudenţa cea mai mare ne dictează ca aromânii să se deştepte şi să se dezvolte înăbuşit, la adăpostul opiniei publice a lumii, ca să nu atragem atenţia duşmanilor noştri de moarte, dar datoria noastră de eclerori (luminători), trimişi în recunoaştere, ne dictează ca să dăm alarmă, unde se cuvine şi la timp, cînd o porţiune grea, expusă, a mădularului aromân, dezlipit de corpul neamului românesc, este grav compromisă, acesta este cazul la Serres.”

Nu cunoaştem răspunsul pe care l-a dat prim-ministrul României, D.A. Sturdza, documentul neavînd o rezoluţie olografă în acest sens, şi nici nu posedăm, în momentul actual al cercetării, alte informaţii din surse colaterale, dar putem afirma, fără a greşi, că suplimentarea subvenţiei, solicitate de conducerea şcolilor primare din Serres, a fost aprobată. Ne bazăm aserţiunea pe sprijinul lucid, constant şi eficient pe care statul român, începînd cu veacul al XIX-lea, l-a acordat fraţilor aromâni, această aripă frîntă a neamului nostru.

B U G E T U L

Şcoalelor primare române de băieţi şi fete din oraşul S e r r e s (M a c e d o n i a) pe anul şcolar 1901-1902

 

Corpul didactic       Buget normal dar absolut      Buget redus din

şi strict necesar               din causa crisei

Leafă                Leafă

lunară               anuală                   lunară     anuală

Directorul şcoalei de băieţi    150 lei            1800                      120        1440

Directoarea şcolii de fete      150 lei            1800                      120        1440

Ajutore institutore                     50 lei             600

Profesor de limba turcă            60 lei           720

T o t a l                                          410 lei             4920                  240              2880

Diferite cheltuieli

Chiria localului ptr. ambele şcoale                 1000                                       800

Chelt. întreţinere pe tot anul                             200                                            150

Plata unui sevitor ptr. ambele şcoale            200                                            150

T o t a l                                          410 lei              6320               240                   4980

Bucuresciu 30 August 1901                                                                I.D. Hondrossonos

Directorul şcoalei române din Serres

Autor: Anghel Popa

Advertisements

2 responses to “Anul 1838: Prima şcoală românească în Macedonia…

  1. Da, asa s-a aparat.

  2. Costin Stere

    Şi cum s-a apărat fiinţa etnică a armânilor? Prin introducerea limbii daco-române în locul celei eline?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s