Cântece de nuntă- Irina Nicolau, „Aromânii. Credinţe şi obiceiuri”

Cântece ce însoţesc plămăditul aluatului de pâine şi colaci în miercurea din săptămâna nunţii
Miercuri seară, atît la fată cît şi la băiat, se plămădeşte aluatul de pîine şi colaci. Suratele aduc în cursul după-amiezii trei vase cu apă de la trei fîntîni. La plămăditul aluatului asistă numai femei iar cernutul făinii este permis numai fetelor care au părinţii în viaţă. În timpul cernutului se cîntă:
Adu, lea măle, sita,
S-anţirnemu fârina,
S-câlisimu nâ featâ
Cu mumâ ş-cu tatâ,
Ta şi-aprindâ aloatlu,
Aloatlu ti numtâ,
Ta s-n-adrămu culaţli,
S-câlisimu fârtaţli,
S-câlisimu ş-nunl’i,
Nunl’i cu cârunli.
Plămăditul aluatului este început de o fată cu părinţii în viaţă. I se cîntă:
— Naparti di-Amarea Lai,
Ńi-alâvdarâ nâ muşeatâ,
Cumu sâ-ńi facu, s-mi ducu,
S-mi ducu ta s-u vedu.
— Ncalicâ, gione, bineclu,
Di-ńi ti du pân la muşeata.
Duşu, mi duşu, pân tu uboru,
Muşeata şi-arnea uborlu.
— Bunâ-ţ dzua, lea muşeatâ,
— Ghini vinişi, gione livendu.
— Iu u-ai mă-ta, lea muşeatâ?
— Ma ş-si dusi la nâ nuntâ,
S-facâ nunâ, s-ancurunâ,
Cu curunli di asimi,
Ş-cu lilici di hrisafi.
La plămăditul aluatului familia asista fără să aibă dreptul la o participare activă. Plămădirea aluatului se încheie cu un joc care se face în jurul albiei acoperită cu un prosop (gioacâ aloatlu). Cei care participă la joc se ţin de mînă şi cîntă:
Unâ vearâ mari, mari,
Lăi Muchina, lăi,
Unâ vearâ mari, mari,
Yioryi ş-capitanu.
Furli s-vearsâ tu Turchii,
Tuţ s-ducu ş-tuţ s-toarnâ,
Yioryi armânlu nu ş-si toarnâ.
Şi-avdzârâ câ s-vâtâmarâ,
Soia tutâ u-nvirnarâ.
După ce se încheie jocul aluatului, albia este aşezată pe masă. Asistenţa aruncă monezi peste prosopul care acoperă aluatul. Banii sînt împărţiţi între tinerele care au participat la frămîntat. Cu această ocazie se cîntă.
Cântece ce însoţesc frământatul pâinii, în joia din săptămâna nunţii
Frămîntatul pîinii are loc joi, atît la mireasă cît şi la ginere. În timp ce se frămîntă aluatul, asistenţa cîntă:
Unâ armânâ arhondisâ
Bâgă numtâ ta si-şi facâ,
Fciorlu a l’ei si-ansoarâ.
Soi şi xiniţ,
Tuţ şi-li câlisi.
La numtâ ta s-yinâ.
Tâl’ie unâ ńil’i di oi
Ş-doauâ ńil’i di căpri.
Şapti hâsachi li bilescu.
Patrudzăţ di mlări
Poartâ gârnulu la moarâ.
Trei moari maţinâ
Fârinâ ti la numtâ.
Şapti nveasti frimitâ
Pânea ti la numtâ.
 

Yrâmbeaţ minceańi '60

Alt cîntec la frămîntarea aluatului, joi
Intrâ nveasta-n căpisteari
Ca s-facâ doi culaţi cu ńeari.
Si-acl’imămu aţea mul’eari,
Aţea ţi cl’eamâ nuntarl’i.
Dzâţeţ-l’i s-mi cl’iamâ ş-mini.
Va-l’i adaru un bârnu di-asimi,
Câ aveamu mă-sa cusurinâ,
Ńi-u aveamu cusurinâ vearâ.
Joi se cîntă miresii cîntecul:
Ş-inşi feata priimnari,
Pi mardzinea di amari;
S-priimnă feata ş-si curmă,
Ş-u l’ea somnul, feata doarmi,
Sum aumbrâ di masinu,
Clo s-mută vimtu arău,
Vimtu arău, vimtu di amari,
Freadzi darmă di masinu,
Di agudi feata pi cheptu.
Vineri, în ziua cînd se expune zestrea se cîntă:
 
— Ţi-ńi ţâ feciu, fendilu a meu,
Di ńi-alipseşi strańili?
— Ţiva nu fţeşi, lea feata mea,
Di-ńi ţ-adnai strańili.
Va-ńi ti pitrecu la casa ta,
La casa ta ş-la tihea ta.
— Ţi-ńi feciu, lea dada mea¼
(ca mai sus)
— Ţi vâ feciu, surărli a meali¼
(ca în prima strofă)
— Ţi vâ feciu, lăi fraţli a mei¼
(ca mai sus)
Vineri cînd se scoate zestrea se cîntă:
 
Câ ţe, lea dado, mi-arâseşi,
Iu ai paia ţi-ńi dzâseşi?
Ia fustanea spindzuratâ,
Ia-u hil’ie di-u îmbracâ.
Iu ai mobila ţi-ńi dzâseşi?
Tu udă easti aşezatâ,
Ia căruţa di-u-ncarcâ.
Duminică, înainte de bărbieritul ginerelui, fetele şi nevestele îi cîntă:
Lă-ńi-mi şi aspeală-ńi-mi
La şoputlu din cheari;
Ńi-mi-aspilai pri doauâli braţâ,
Ńi-arcai apa ş-pri faţâ,
Mea-ńi vidzui ş-un gioni bun
Ş-nâ cuvendă loai s-li-aspun:
— A bre gione, ńi-ti-alâvdarâ,
Câ eşti hrisic bun în hoarâ.
Va sâ-ţi dau un gros di-asimi
Şi c-un hir di ibrişimi,
Ca s-li badzi ună mânuşi,
S-ńi-l poartâ nveasta di guşi.
Cîntec la bărbieritul mirelui
 
Mea ghini nâ vini birberu,
Ta s-nâ surseascâ yrambolu.
Mea, tini birber, aşi s-bânedzi,
S-n-u lu-adari, muşat, muşat.
Mea, ia mutriţi-l di pi frîmte,
Că-s pare cu mare minte;
Mea, ia mutriţ-lu pi sufrânţeali,
Câ s-pari ca ţerlu cu steali;
Mea, ia mutriţ-lu di pi nari,
Calotihă cari ş-lu ari;
Mea, ia mutriţ-lu di pi dinţâ,
Calotihă di a lui pârinţâ;
Mea ia mutriţ-lu di pi cheptu,
Câ s-pari ca birbecu aleptu;
Mea ia mutriţ-lu di pi bârnu,
Câ s-pari ca atlu cu fârnu!
După ce mirele este bărbierit i se cîntă:
 
Ah! tini muşatâ şi mâratâ,
Ca luţeafirlu di dimineaţâ,
Aşi ţâ lumbârseaşti faţa!
Distimeli chindisitâ,
La tini-avea imnisitâ,
Doil’i în cali nâ adunamu;
Fă-ti tri cali s-nu cripămu.
Şi-easti ńică şi nu s-ducheaşti,
Scoati punga di şi-u meaşti.
Un calu ayru şi cu mănuşi,
Sâ-l poartâ înveasta di guşi.
În timp ce mireasa se pregăteşte pentru nuntă şi îşi îmbracă peste cămaşă cumaşul i se cîntă:
 
Ia bagâ-ţ cumaşlu,
Vedzi ca cumu ţ-undzeaşti,
Şi-anda s-treţ la uşi,
Apleacâ-n-ti niheamâ
Pleacâ-ńi-ti niheamâ,
S-ti vedz cu yilii,
S-nu-ai vâr peru di lânâ.
Cînd mirele porneşte spre mireasă i se cîntă:
Nchisi yrambolu la nveastâ,
Ia dzâţeţ sâ-nchirdâseascâ,
A mă-sa-i sâ-l’i prucupseascâ,
A tată-su-i sâ-l’i auşeascâ.
Cînd mirele intră în casă soacra şi rudele fetei îi cîntă:
Pâyâliţ nâpoi, nâpoi,
S-veadâ soacra dzinirli,
Va-şi l’ea nari, nu va l’ea?
Ca s-arâdâ di cari-l l’ea.
Ia mutriţ-lu di pi cheptu,
S-pari unu gioni aleptu;
Ia mutriţ-lu di pi frâmti,
S-pari câ-i birbecu di-tu munti;
Ia mutriţ-lu di pi nari,
S-pari câ-i di soi mari;
Ia mutriţ-lu di pi gurâ,
La cireapu mâcâ, fuduli;
Ia mutriţ-lu di pi dinţâ,
Ca hara di-a lui pârinţâ;
Ia mutriţ-lu di pi capu,
S-pari soi di arapu;
Ia mutriţ-lu di pi mâńi,
La cireapu mintea cârbuni.
Ţi-su fârtaţli ţi-aduseşi,
Tuţ bicheari ş-niansuraţ?
Cînd alaiul mirelui ajunge la poarta miresii este primit cu cîntecul:
Ghini vinirâ cuscârli, Cuscârli aţeli alghili,
Alghili ca laptili, Dulţâli ca nuţâli,
Ayalea, yalea, cuscri voi,
Câ si-aspari feata-nă, Feata-nă, aleapta-nă, Alepta şi scriata-nă.
Tot la venirea mirelui la casa miresei se cîntă:
Mumă-ńi turţâ, Mumă-ńi frânţâ,
Mumă-ńi niscânţâ câni yianiţari,
Mumă-ńi vinirâ s-mi-arapâ,
Tu-altu locu sâ-ńi mi-astragâ.
Cînd ajunge la poarta miresei alaiul mirelui cîntă:
Cuscră analtâ şi mavrumatâ, Scoati-nă pirdhica nafoarâ, S-nă u lomu, s-nă fudzimu,
S-nidzemu tu loclu a nostru.
Cara s-fudzimu, iu va nidzemu? — Tu Arbinişie va nidzemu.
— Io arbişaşti nu-ńi ştiu.
— Ńi-am nâ mumâ di-ńi ti-nveaţâ.
În timpul mesei se cîntă o serie de cîntece care se referă la animozitatea rituală care domneşte între cele două partide.
Mea cuscârli şi-albili,
Albili ca laptili,
Cuscârli ş-dâmcoasili,
Ţi n-asparsitu oasili,
Ş-n-alimsitu vasili.
Un alt cîntec din aceeaşi categorie este următorul:
O, lăi (numele mirelui), ţi-adraşi?
Ţi-su fârtaţli ţi-ţ bâgaşi?
Doi auşi fârâ dinţâ,
Doi bicheari niansuraţ,
Cu mustăţli pân di urecl’i,
Şi cu barba pân di bârnu.
Yrambolu ş-lu mâcâ musca,
Soaţi, mutriţ, ńi-easti arău,
Ş-di-arşini sudoarea lu-arupsi.
Soaţi, ńi-easti multu arău,
Fârtaţli nu ş-si duchescu.
În timpul mesei care are loc la mireasă, naşul poate să ceară socrului mic să cînte un cîntec. În cazul în care acesta nu ştie să cînte sau nu are voce este înlocuit de un membru al familiei:
Ursiţ, ursiţ, voi oaspiţ,
Ursiţ ş-achicâsiţ,
Câ io pi soari n-mi giurai,
Câ io putes s-nu cântu,
Putes io nu-ńi cântai.
Maşi ti hâtârea oaspiţloru
Ş-ti hatra cuscârlui,
Va-ńi dzâcu unu cânticu fuvirosu
Ş-multu pârâpusitu.
Va-ńi facu munţâli ta s-plângâ
Ş-câmpurli s-lâcrâmeadzâ.
Câti cârvani tu câmpu,
Tuti va s-dânâseascâ.
Ş-câti cârăvi tu-amari,
Tuti va s-dânâseascâ.
Câ ţi-ńi vidzurâ ocl’il’i a mei,
Tu mesi di-Amarea Lai,
C-aclo ş-fitrusi meru aroşu.
Mearili s-hrisusiti
Ş-frândzâli malâmusiti.
Lipuraru di-anvârliga,
Elu cuibaru şi-adra.
Greaşti merlu, azburaşti:
— Nâpoi, nâpoi, lipurare,
Nâpoi, corbu, s-ti vedu,
Câ aoa cuibairu nu s-adarâ!
Cînd mireasa păşeşte peste pragul casei părinteşti se cîntă:
Sâ-nvirinâ feata, feata,
Câ s-disparti di dada,
Ncl’inâ-ti nâ-ncl’inâciuni,
Ş-du-ti, featâ, oarâ bunâ!
Sâ-nvirinâ feata, feata,
Câ s-disparti di tata;
Ncl’inâ-ti nâ ncl’inâciuni,
Ş-du-ti featâ, oarâ bunâ
(se repetă pentru fraţi, surori şi rude)
— Nu ţâ spuneam io, moi lai mumâ, Câ aţelu xenu nu-ńi ti-adunâ.
Xenlu ştii zboarâ multi,
Mâmâńili di-şi li-arâdi.
Di-ńi ti-arâsi, muma mea,
S-mi ayuneşti din casa mea.
— Nu-ńi ti-ayunesc more hil’ia mea,
Câ-ńi ti pitrec la casa ta.
 
Cînd mireasa trece peste pragul casei părinteşti se mai cîntă:
Treamburâ soarli, treamburâ,
Treamburâ ş-ascapitâ,
Treamburâ inima featil’ei,
Câ sâ-mparti ea di mă-sa,
Câ sâ-mparti ea di tata;
Plândzi feata, sâ-nvirinâ,
Plândzi mama şi s-dirinâ,
Oara-ţ bunâ, hil’ie scumpă,
Bunâ ş-avdzâtâ totna;
Avdzi lea yiamanda mea,
Nu-ńi plândzi şi nu-ńi ti cârtea! (bis)
Câ-ńi ti duţi la casa ta.
Cînd mireasa se sărută cu rudele sale la despărţire se cîntă:
— S-ţ-am urâciunea, tată, tora tu dispârţâri,
S-ţ-am urâciunea, dadă, tora tu dispârţâri,
— Oarâ bunâ, feata mea,
Hrisusitâ calea ta.
 

Numtâ di Aminciu, '60

Cînd alaiul mirelui cu mireasa se îndreaptă spre poartă, soacra mică aruncă apă în faţa şi în spatele miresei. Între rudele ei şi ale mirelui are loc următorul dialog:
Mea ţi li-adrămu a cuscrului,
Di-l’i lomu hil’ea nveastâ.
— Treamburâ soarli, ascapitâ,
Hil’ea s-disparti di fen-su.
Treamburâ soarli, ascapitâ,
Feata s-disparti di mă-sa.
— Ia eşi, lea măle, s-mi pitreţ,
Pân la poartâ, pân la ciiri.
— Hil’e, gârdina iu u-alaşi?
— Serli ş-tahinărli s-u-adachi.
Gionli, mamo, cara s-treacâ,
S-l’i-aruchi lilici, sâ-l’i dai,
Şi fciorli, ma s-antreabâ, S-lâ dzâţ câ mi mârtai.
Cînd fata urcă pe cal în drum spre viitoarea casă i se cîntă:
Ţâni calu, sâ-ńi mi-ncl’inu,
Ta sâ-ńi fac nâ ncl’inâciuni,
Ali tati ş-ali mume,
Ţi-ńi mi deadi ahât diparti,
Diparti pânâ Berati,
Ta s-nu ved ni sor, ni frate.
Cînd mireasa urcă pe cal pentru a pleca de la casa părintească se cîntă:
Calcâ-ńi pri zănghii, moi, muşata mea!
Arucâ-ńi-ti pi şao, moi, muşata mea!
L’ea-ţ fârnul tu mânâ, moi, muşata mea!
Du-ńi-ti, oarâ bunâ, moi, muşata mea!
Cînd mireasa porneşte spre casa mirelui se cîntă:
— Ma alba mea, ş-muşata mea,
Dzâ-l’i a tată-tu-i s-ti da.
— Tată-ńi-u ciuflichea ş-da,
Mini una nu-ńi mi da.
— Ma alba şi porumba mea,
Dzâ-l’i a mă-ta-i sâ-ńi ti da.
— Mumă-mea casa ma ş-u da,
Ş-mini nica nu-ńi mi da.
— Ma alba mea, duruta mea,
Dzâ-l’i a frati-tu-i s-ti da!
— Frati-ńi-u mulărli ş-da,
Ş-mini laea nu-ńi mi da.
— Ma alba şi luţita mea,
Dzâ-l’i a sor-ta-i sâ-ńi ti da!
— Sor-mea paia sită ş-da,
Mini, vrute, nu-ńi mi da.
Ma ghini feaţim noi cuscârli,
Di lâ lomu feata-lâ,
Di l-armasi vatra goalâ,
Ş-fârâ apâ tu vâţealâ.
Tot la plecarea miresii din casa părintească se cîntă:
Loarâ, ti arâchirâ, moi muşata mea!
Câtrâ iu-ńi ti deadirâ, moi muşata mea!
Munţâli di Niceani, moi muşata mea!
Iu suntu rumăńili, moi muşata mea!
Rumăńili ţel’i mulţâli, moi muşata mea!
Mulţâli, duruţâli, moi muşata mea! Alepţâli şi gionili, moi muşata mea!
Cînd fata pleacă din casa părintească se mai cîntă:
Ieşi moi silfii,
Ieşi tu ubor.
Numa ta va ţ-u alâxeascâ,
Di featâ va ţâ greascâ nveastâ.
Câ ţe, lea dado, mi-ayuneşti?
Nu ti ayunescu, lea hil’ea mea,
Câ ti pitrec la casa ta,
Tată-ş mamă va ţ-adari,
Socru ş-soacră aclo va ţâ afli.
După ce intră în casa mirelui mireasa se aşează într-un colţ de cameră unde primeşte binecuvîntarea noii sale familii. Mireasa le sărută mîna iar aceştia îi dau bani. Se cîntă:
Cari ţâ dzâsi, tini măle,
Di ţâ bâgaşi luna tu cohi?
Deadi luna, deadi soarli,
Tu udălu ali muşati,
Doarmi vruta tu yiuryani,
Tu mintanu fârâ fustani.
Dadâ-sa tut şi-u vâryea:
— Scoal, lea hil’e, scoalâ,
Câ yinu cuscârli s-ti l’ea.
— Cara s-yinâ, lea dada mea,
Aşteaptâ-li, tińisea-li şi-pitreaţi-li.
Cînd mireasa intră în casa mirelui este introdusă într-o cameră unde rudele mirelui scarmănă lînă şi cîntă:
Ţi scarmini nveastâ aclo?
Scarmin poalâ tră ficior,
Tra-s faţimu noauâ ficiori.
Unu s-lu pitriţemu la oi,
S-aducâ umtu şi caş.
Unu s-lu pitrecu la moarâ,
S-nâ aducâ fârinâ.
O cumnată introduce în horă pe mireasă. Se cîntă:
— Iu ńi-earai, featâ, pân tora,
—Io, moi mesi di-arbineasâ?
Io ńi-earamu la mama ş-la fendi.
— Ieşi-ńi tora tu miydani,
Io, moi trupu di-armâtuloańi?
Sâ-ńi ti veadâ ńicu ş-mari,
Ńicu ş-mari, hoara tutâ,
Ca s-nâ faţimu dol’i biani:
Di noi doi cari-i ma mşeatu?
Nveasta dzâsi: — Io hiu mşeatâ,
Câ ńi-amu fustâ di sirmâ.
Cînd mireasa se prinde în horă se cîntă:
Albâ sâ-ńi ti vedu, lea sor,
Ţi-ńi ti-alichişi în cor,
Tra s-nâ faţi noauâ ficiori,
Ca luţeafiri şi ca sori.
Doi sâ-l’i bâgăm picurari,
Tra s-nâ aducâ untu ş-caş;
Doi sâ-l’i bâgăm pârmâtari,
Tra s-nâ adarâ, fustăńi nali;
Doi sâ-l’i bâgăm hrisiţi mări,
S-nâ facâ neali ş-minghiuşi.
Doi sâ-l’i bâgăm gunusari,
S-n-adarâ câldări ş-câldâruşi.
Ma şi unlu aţelu fidanu,
S-nâ-l faţimu gioni capitanu,
Tra si-apârâ pri optuli fraţi;
Ea tradziţi corlu şi giucaţi.
 
extrase din cartea Irina Nicolau – „Aromânii. Credinţe şi obiceiuri”, disponibilă în format electronic pe site-ul Bibliotecii Culturii Aromâne, la adresa: http://www.proiectavdhela.ro/pdf/irina_nicolau_aromanii_credinte_si_obiceiuri.pdf
 
Advertisements

2 responses to “Cântece de nuntă- Irina Nicolau, „Aromânii. Credinţe şi obiceiuri”

  1. Pingback: Cantece de nunta- “Aromanii. Credinte si obiceiuri” | Stiri de ultima ora | RoNews.Biz

  2. Pingback: Cantece de nunta- Irina Nicolau, “Aromanii. Credinte si obiceiuri” | Stiri de ultima ora | RoNews.Biz

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s