Poezii di Eminescu pi armâneaşti-Dumitru Bacu, Ionel Zeană

            TRICURĂ AŃIL’I

 

            Tricură ańil’i, lăi ca greu nior
            Ş-nică va s-toarnă tu năpoi văroară,
            Că ază nu mi ńiră ca altoară
            Ni cântic, părămithi, nică dor,

 

            Şi frâmtea mea di ńic u dizńirdară –
            Ştiuti, ma ncărcati aducheri,
            Cu-aumbri vrei s-mi-arâdz, cu anvâleri,
            O, oară di mister, amurg di seară!

 

            S-azmulg un zghic dit ańil’i ţi tricură
            Şi s-fac, o, suflit, s-treamburi ca ma ninti,
            Geaba cu mâna lira u dizńierd,

 

            Tu dzarea tinireaţâl’ei s-chirură…
            Gura armâni mută, seara s-tindi,
            Mi ntunic ca tu noapti… ‘n-yis mi cherd.

 

            O,  D A D O…

 

            O, dado, dulţi dadă – dit neguri, di pri dzeńi,
            Prit treamburlu di frândză la tini tut mi-acl’eńi.
            Pri ploacea fără numă a sântlu-a tău murmint,
            S-ascutură cireşlu di ploi arăţâ ş-vimt,
            Ş-ma s-bat ayalea dedzli, ş-angană boaţea-ţi bună,
            Tut va ma s-bată deaga, ş-va dorńi dipriună.

 

            Când va mi-asting, lea vrută, la creaştit nu voi s-plândz,
            A ma di til’ilu sâmtu nă ńică deagă s-frândz,
            Ş-la caplu-a meu araţi, s-u-ngrochi cu multă jeali,
            Pri nâsă s-cadă caldi dit ocl’i-a tăi mărdzeali,
            Ca s-aduchesc tu somnu-ńi la mini cum dipună,
            Cum va l’i-acrească aumbra, ş-cum eu va dorm dipriună…

 

            Ş-ma s-hibă dzâs ca doil’i diadun s-işim dit bană,
            S-nu n-anvălească truplu sum plocili di pri dzeană,
            Ma groapa s-nă u sapă pri mardzina di cali,
            Ş-diadun s-nă tindă truplu pri leasă di surţeali,
            Voi totuna aproapea s-ti am ti dor curună,
            Ş-când trec cupii s-nă plângă, iar noi s-durńim dipriună.

 

                                                                   Dumitru BACU

 

            D     O     I     N     A

 

            Di la Nistru pân’ la Tisa
            Tot rumânlu ş-plândzi chisa –
            Că nu poati s-treacă, frate,
            Di ahâtă xinătate.
            Di Hotin pân’ la Amari
            Yin aruşl’i di-a ncalari,
            Di la-Amari la Hotin
            Daima-n calea noastră yin;
            Di Boian la Vatra Dornii
            Acăţă uńida corńil’i
            Şi xinitlu tot ti paşti,
            Di nu ti ma poţi cunoaşti.
            Nsus la munti, nghios la vali
            Ş-feaţiră duşmańil’i cali,
            Di Sătmar până Săcele –
            Por di aţâ maşi, oi-lele!
            Vai di el, rumânlu-moi,
            Ca vârn cavru da nâpoi,
            S-tradzi-azvarna ca nă stamnă,
            Niţi l’i-easti toamna toamnă,
            Nu-i ni veară veara, nu-i –
            Ş-easti xen tu ţara lui.
            Di la Turnu – Dorohoi,
            Yin duşmańil’i toţi poroi
            Şi n-aplucusesc pri noi.
            Şi cum yin cu drum di her,
            Toati cântiţili cher,
            Fug azburătoarli toati
            Di uruta xinătati,
            Maşi aumbra vai, schinlui,
            Creaşti la uşa criştinlui.
            Âşi dizveaşti ţara sinlu,
            Codrul, frati cu rumânlu –
            Sum tăpor daima si-apleacă
            Ş-toati izvurli âl’i seacă,
            Ş-ţara cheari, ţara s-neacă.
            Cari vru xeńil’i şi pângâńil’i,
            Inima s-l’i-u mâcă câńil’i,
            Casa lui s-u l’ia irńia
            Ş-fara s-l’i-u-astingă uryia!

 

            Ştefane, Măril’ea Ta,
            Tini, Putna nu ma sta,
            Lasă-l’i a Arhimandritlui
            Toată gaileea a schitlui
            Şi mutrirea Sâmţâlor
            Pri caplu-a părinţâlor,
            Cloputili tot s-li tragă
            Dzua ntreagă, noaptea ntreagă,
            Poati va da Dumnidzău
            Tra s-ţâ-ascachi populu-a tău!
            Scoală-ti iar, alăgânda,
            S-ţâ-avdu cornul asunânda
            Şi Moldova adunânda.
            Ca s-asuńi nă oară-aroată,
            Va aduńi Moldova toată,
            Ca s-asuńi di doauă ori,
            Va ţâ-da codril’i agiutori,
            Ca si-asuńi a treia oară,
            Toţi duşmańil’i şcreţi va cheară
            Dit ântreaga, vruta-ţi ţară –
            Orńil’i s-lă u vreari mârşa
            Şi aspindzătorli guşa!

                              

            SEARA PRI DZEANĂ

 

            Seara pri dzeană cornul asună cu jali,
            Turmili trec, steali l-ascapiră-n cali,
            Apili plâng când azvom crustalini
            Ş-sum un salcâm, vrută, mi-aştepţâ pri mini.

 

            Luna pri ţer treaţi aşi sâmtă tru oară,
            Ocl’i-ţâ mări caftă tu frândza arară,
            Stealili ies umidi-n noaptea sirină,
            Cheptul di dor, di minduiri frâmtea i-mplină.

 

            Cură niori, mundz – a lor bair disică,
            Casili analţă ân lună streaha lor ńică,
            Scoati un scl’imur ciotra di la fântână,
            Valea-i tru fum, cântă fluerli la stână.

 

            Ş-a pustusiţi, oamińi cu coasa-n schinari
            Yin di la câmp, toaca da vrondul ma mari,
            Cloputlu auş – seara u umpli el věra,
            Suflitlu-a meu ardi di vreari ca pira!

 

            Ah, troară dip hoara ân vali amuţaşti;
            Ah, troară dip ciorlu-ńi la tini nchiseaşti;
            Ninga salcâm noi va şidem noaptea tută
            Şi va ţâ-aspun cât ńi-eşti tini di vrută.

 

            Va n-andrupăm capitli un di alantu,
            Ş-sumarâdzând va durńim sum analtul,
            Vecliul salcâm; Pri-ahtari noapti muşată,
            Cari nu va şi-da, more bana lui toată?

 

            BATI ŃIADZĂNOAPTEA

 

            Un cloput di băcâri la ńiedz-di-noapti bati
            Şi somnul nu mi-acaţă, si-ńi da pţână arihati.
            Pri căl’iuri bătuti âńi poartă mintea soartea,
            S-fac bana s-undzească di-a diplui cumu-i moartea,
            Ma ziya l’ei ni ază nu va si s-mută strâmbă,
            Că nolgica di eali stă niminata limbă.

 

            DUPĂ ŞI AHÂNTU TIMPU

 

            După ţi ahântu timpu
            Doil’i nu zburâm, tăcum,
            C-agărşim âńi pari-a ńia
            Cât di multu noi nă vrum.

 

            Ma amu ti ved năinti
            Dulţi, salbită cum şedz –
            Alas-mi ca altă oară
            Tunusit si-ndzânucl’edz,

 

            Alas-mi si-ţi plâng di ńilă,
            Şi si-ţi baş a tali mâńi…
            Şi adrat, mâşoti dulţâ,
            Di ahâti siptămâńi?

 

            PRISTI CIMI

 

            Pristi cimi treaţi lună,
            Suschiră-a curěil’ei sin
            Şi dit dedzli di arin
            Plândzi cornul şi asună.

 

            Ma diparti, ma diparti,
            Ma lişor, tut ma lişor,
            Suflitlu-ńi amar cu dor
            Ândulţindalui di moarti.

 

            Căţe taţi, când iţi oară
            Inima-ńi spri tini torn?
            V-asuńi iară, dule corn,
            Tră io, lailu-ńi, vârăoară?
 
                                    Ionel ZEANA

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s