Irina Lucia Mihalca: poezii (I)

Adunâtoarea di steali…

Mi alina la ţeru
pânâ la steali
eu nhicâ, Elu mari,
Din zteanâ mutreamu dunhiaua,
eu nhicâ, ea mari…
Scutidea iara ma înclo,
ma caldurâ,
Dunhiaua, ponhii si luna
s-ligânau la cafi imnari.

 

Mi alina la ţeru,
pânâ la steali,
Nica mai duchescu cum,
lişoru,
dizlichiamu îndaua steali,
lănchi ţi luminau
imnatlu,
şi tu soni urmile
dupâ triţeara noastrâ…

 

Şi  tora mi-azboairâ
mi alinâ, tu ţeru,
pritu steali,
tu ghisili a meali,
arâdi, lumina-hi mutreaşti,
cu tuti câ eu escu aoa,
Elu iasti aclo,
iumva,
tu ţeru,
pritu steali,
icoanâ, cândilâ ghii,
Elu, di totna,
şi dipriunâ
AFENDI A MEU.

*

Culegătoarea de stele…

 
Mă înălţa spre cer,
până la stele,
eu mică, El mare,
De sus priveam lumea
eu mică, ea mare…
Întunericul era mai departe,
mai cald,
Lumea, copacii şi luna
se legănau
la fiecare pas.

 

Mă înălţa spre cer,
până la stele,
Încă mai simt cum,
uşor,
desprindeam câteva stele,
felinare ce luminau
paşii,
amprente lăsate,
în urma
trecerii noastre…

 

Şi acum mă înalţă
în zbor, în cer,
printre stele,
în visele mele,
zâmbeşte,
lumina-mi priveşte,
chiar dacă
eu sunt aici,
El e acolo,
undeva,
în cer,
printre stele,
icoană, candelă vie,
El, veşnic,
mereu
TATĂL MEU.
 
Irina Lucia Mihalca©
 
 
Advertisements

One response to “Irina Lucia Mihalca: poezii (I)

  1. Luca Alecsandru

    Aestâ puizii, poati ta/s şeadâ cu multâ tinjii, tu cartâli dupâ cari inveaţza vlastarli di armanji!Multu îmşhatâ!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s