Caietul cu amintiri al lui Dumitru Petzi (Salonic, 1925). Fragmente din viaţa unor tineri intelectuali aromâni în formare- Steliana Gima

DOMNUL PETZI
 
Cat de importanti sunt oamenii din jurul nostru. Mai ales cei alaturi de care crestem. Unii lasa o amprenta asupra formarii noastre intelectuale fara sa-si doreasca. Sunt oameni educati, elite care isi doresc sa lase discipoli in urma lor. Am intalnit si oameni de genul asta. Nu-mi plac. Nu tin cont de propria individualitate a tanarului si incearca oarecum sa impuna curentul ideologic pe care ei insisi l-au urmat. E ceva fortat aici.
 
Vreau sa ma refer la oamenii simpli pe care-i intalnim si care prin atitudinea si comportamentul lor natural marcheaza spiritual si moral un tanar.
 
Domul Dumitru Petzi ( asa isi scria numele, „un pezzo , due pezzi , Steliana”, imi spunea batranul octogenar) venea in anii ’80 la Baile Reci de la Techirghiol pentru cure de namol. Nici nu stiu cum a gasit familia noastra la care locuia in fiecare vara impreuna cu sotia, profesoara de limba engleza. De la dumneaei am invatat primele cuvinte in limba engleza si cantecelul Brother John in timp ce mai traziu faceam la scoala lectii de rusa despre muncitorii din uzine si tractoristii de pe camp.
 
Parca evadam intr-un alt univers pe perioada cat domnul Petzi statea la noi, un univers al cartilor si calatoriilor care l-au format ca om, animat de conversatii indelungi si spumoase in care erau mereu inserate citate din oameni celebri („cate limbi cunosti de atatea ori te numesti om”, imi amintesc, in anii ’80 la varsta de 9-10 ani auzeam de „Nihil sine Deo”). Ii placea sa povesteasca istorii inedite din viata lui tumultoasa: casa demolata de comunisti in care – intr-o vizita la Bucuresti de atunci – am vazut pentru prima data un pian si in peretele careia era zidita cureau de fost tanar rebel legionar, cocoseii de aur ce valorau enorm confiscati de securitate ce nu a reusit sa ii recupereze nici in anii ’90, unchiul capitan in armata albaneza, sederea impreuna cu parintii la Sofia,cina cu Mussolini, broderille mamei, vaduva inca de tanara, ce nu a vrut sa se recasatoreasc dedicandu-se celor doi fii Paul si Dumitru.
 
Domnul Petzi impreuna cu o matusa –tanti Tasa (Anastasia Cealera Bacola) – au fost oamenii care mi-au povestit pentru prima data despre aromani si viata lor din Pind.  Ei au insuflat in mine dorinta de a cauta mai departe adevaruri si de a lua initiativa. Asa am inceput voluntariatul de mai tarziu pentru comunitatile aromane din Bucuresti si Techirghiol.
„Care este regula lui SI conditionnel in limba franceza, Steliana?” ma intreba cu autoritate domnul Petzi pentru a-mi verifica cunostintele privind gramatica limbii franceze. Ii raspundeam corect ei observand la mine aplecarea catre limbi straine.
 
ORACOLUL
 
Era 11 septembrie 2001.Bucuresti. In ziua atacurilor teroriste asupra SUA eu primeam cartile despre aromani ale lui Dumitru Petzi de la dna Petzi, dumnealui decedand intre timp. Stia ca urma sa moara. Cu desavarsita credinta in Dumnezeu, astepta momentul cu intelegere, in liniste, rugandu-se. Mainile albe, masive impreunate pe piept.Dumnezeu sa il odihneasca!
 
Cartile erau asezate ordonat intr-o cutie imensa. Tot acolo se afla si cutia de brodat din catifea culoarea prunei a mamei sale. O pastrez si acum si am aratat-o mereu in expozitiile mele vizitatorilor de stand in cadrul Zilele Orasului Techirghiol. In fiecare vara obisnuiam sa etalez pe masa si cartile de la 1900 despre aromani. Alaturi de cutia de brodat in aceeasi cutie cu carti se afla si teza lui de doctorat „Finantarea in caz de razboi”, 5 caiete scrise de mana, doctorat pe care nu a reusit sa il sustina din cauza contextului istoric de dupa 1945.
 
La sfarsit, doamna Petzi imi spune: „Steliana, am si un caiet cu amintri inceput de Mitica in 1925 pe cand era elev la Scoala Comerciala de la Salonic.Pastreaza-l tu.” L-am deschis. Papagheorghe Gheorghe, Biciolla, Caraluzi, Mihalecu, Atanasescu Aurel, Papahagi Anastase, Badralexi Niculae,Paul C. Petzi – toti colegi si prieteni cu autorul Oracolului. Il rasfoiesc cu grija. Aflu ca acesti adolescenti erau preocupati de lucruri majore privind formarea lor intelectuala si evolutia istorica a tarilor din jur. Si asta in timp ce citeau Alfred de Musset, Jean Jacques Rousseau, Batzaria, Creanga, Eminescu, Tolstoi, Guy de Maupassant si ascultau Aida, Simfonia 9, Cavaleria Rusticana sau doine si cantece populare „albanezesti”.
 
Dupa 10 ani petrecuti pe raftul din biblioteca, acest oracol ajunge in fata voastra. Poate printre cei care completeaza oracolul sunt rude sau oameni pe care-i cunoasteti.
 
Savurati aceast bijuterie de epoca!
 
STELIANA GIMA
 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s