Pistusiri şi adeţ ti Paşti – Irina Nicolau

• Cîntec de Lazăr.
Lazare, pazare,
Nu-l vidzuşi Paştili?
— Ńi-l vidzui
Ş-ńi-l cunuscui.
Ia-lu iu ş-yini
Dupâ mini
Cu oauâ aroşi tu călathă.
Strańi noauâ tu mălathă.
Carnea aspindzuratâ
Şi pâpuţa sti puliţâ.
• Cîntec de Lazăr.
Lazare, Pazare,
Când va s-yinâ Paştili?
— Mâni, Pâimâni,
Dumânica alantă. Featili va s-gioacâ, Maşi aţea ma ńica, Laia va s-dinicâ.
(Aţea ńicâ este logodnica închipuită a lui Lazăr, întruchipat în păpuşa de lemn. Ea reprezintă
mireasa necununată „adratâ ş-niloatâ” sau „adratâ şi ninchirdâsitâ.”)
• Părinţii logodnicului duc cadouri fetei de Paşte ([precum] de Crăciun, de Anul Nou, de Sfînta Maria, de Sfîntul Gheorghe şi la onomastica ei).
• La lună nouă se mai cîntă următoarele texte:
Ghini vinişi, lunâ,
Lunâ a paştilui,
Ntredzi n-aflaşi,
Ntredzi s-n-alaşi
Di vârâ oarâ,
Ma ntredzi s-n-afli.
Lunâ, lunâ noauâ,
Dă-ńi pâni cu oauâ,
S-ńi-u bagu tu mânicâ,
S-ńi-u mâcu dumânicâ.
*
Lunâ, lunâ noauâ,
Dă-ńi câmeaşi noauâ,
S-ţâ dau patru oauâ,
S-ţâ li badzi tu mânicâ,
S-li mâţi dumânicâ;
S-ţâ li badzi tu fraşi,
Tra s-li mâţi tră Paşti;
S-li badzi tu tăpsii,
S-li-ai trâ Stâ-Mârii.
• La Vlaho Clisura pe lîngă colacul de pe cap copilul trebuie să aducă apă „mută” (să nu vorbească cu nimeni pe drum) în două vase în care se pun monezi de argint. În timp ce ia apa nu trebuie să privească luna. La întoarcerea în casă toată familia mănîncă din colac. Obiceiul se practică la luna nouă care premerge sărbătoarea paştelui.
• Este semn rău să vezi luna nouă în lunea de Paşte.
• În Joia Mare se duce la biserică un ou încondeiat cu motive sinusoidale. El trebuie să fie ouat în ziua respectivă de către o găină neagră.
• Cinci zile după Joia Mare, femeile nu scot cazanul de rufe pentru a se feri de grindină şi fulger.
• În Joia Mare, dacă cineva îşi vede umbra fără cap va muri în cursul anului.
• În Joia Mare se face tunsoarea simbolică a oilor. Se taie cîte un smoc din lîna fiecărei oi.
• În răstimpul dintre Joia Mare şi Rusalii, sufletele morţilor sînt eliberate de către Hristos din Infern. Femeile duc la biserică două desăgi care conţin: clopote, sare, tămîie, păr de oaie neagră, ouă vopsite, lumînări, vin. O desagă este pentru morţi şi una pentru vii. În desaga pentru morţi se pune şi coliva. Ambii desagi trebuie să fie slujiţi în biserică.
• La sărăcăciani, în Vinerea Mare, într-una din colibe se ridică un catafalc pe care se aşează o figurină de lemn care întruchipează pe Hristos. Femeile bocesc în jurul catafalcului, iar bărbaţii trec şi se prosternează.
• În ziua de Vinerea Mare, la sărăcăciani, este obiceiul ca o femeie din fiecare celnicat să meargă cu flori la o biserică din apropiere.
• La sărăcăciani, în duminica Paştelui, în zori, celnicul şi şeful fiecărei familii — care vine împreună cu fiul său mai mare sacrifică un miel. Mielul este aşezat pe pămînt cu capul întors spre răsărit, iar şeful familiei, după ce sacrifică mielul, face cu sînge o cruce pe fruntea copilului şi una pe peretele colibei. Mielul este preparat şi fript la sulă numai de către bărbaţii grupului.
• Opt zile după Paşte se sărbătoreşte Sf. Teodor. Cine lucrează în această zi atrage mult rău asupra vitelor. Femeile fac colaci şi îi împart. Oamenii care primesc colacii trebuie să spună:
“S-ţâ bâneadzâ prăvdzâli!”
• Începînd cu Joia Mare se sărbătoreşte joia şapte săptămîni consecutiv. Joia se ţine pentru grindină şi fulgere şi mai ales pentru a feri animalele de „vimtulu slabu.” Ultima joi din setul celor şapte se sărbătoreşte cu mai mult fast şi se numeşte „Analipsea.”
• Dacă în prima zi de Paşte copii mănîncă ouă roşii, atunci oile vor avea peste an măltează sau gărnuţ (vărsat).
• Cei care posedă vite nu mănîncă în prima zi de Paşte ouă înroşite de joia mare pentru a nu li se lua laptele animalelor.
• Pentru a stîrpi păduchii de lemn stăpîna casei ia lumînarea care se aprinde în „Grailu mari,”
a doua zi de Paşti, o aprinde şi aleargă cu ea în mînă spunînd:
— Ţi va mâcâ tartabiţli?
— Capitli a lor!
• Pentru a preveni muşcătura de şarpe oamenii fac în ziua de joia patimilor un colac pe care îl sfinţesc la biserică. Jumătate din colac îl mănîncă în prima zi de Paşte, iar a doua jumătate în ziua de Sf. Gheorghe. Cînd întîlnesc un şarpe în cale este suficient să spună: “Culac di Gioi Mari” pentru ca şarpele să se încolăcească luînd forma colacului.

Cartea alinci tu editarea alu Alexandru Gica la 2001 etuslu, Editura SOCIETATEA CULTURALĂ AROMÂNĂ ș-puteț si-u-aflaț la: http://proiectavdhela.ro/pdf/irina_nicolau_aromanii_credinte_si_obiceiuri.pdf

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s