Yioryi Vrana: Odhisseea, Ithaka şi isturia ascumtâ a Armâńiloru – 1. Gherasimos Vlahos

Gherasimos Vlahos si-ari amintatâ Merambelo, tu nisia Creta, tu anlu 1607.

Vlahos ţi şi-u-avea arâdâţina tu unâ fumeaľi avutâ di Handaka (Creta) spudhâxi prota tu nisia iu si-amintă ş-di-apoia tu Italie. Armasi Vinitie tu anlu 1656. Vinitie fu profesoru la Sculia grâţeascâ iu fu preftu didascalu şi profesoru ti limba elinicheascâ şi latinicheascâ. La idhyea sculie, Vlahos fu şi profesoru ti ştiinţi. Tu eta ţi bână, Vlahos avu multâ anami ti erudiţia a lui.

Anamisa di ańiľi 1661 – 1679 lu cumândusi unu mânâstiryiu tu Kerkyra (Corfu)[1]. Di-apoia si toarnâ Vinitie iu agiundzi mitropolitlu ali Phyladelphie (acşi si-acľima Mitropolea orthodoxâ ali Vinitie). Vlahos fu unu mari colecţionaru di manuscripti vecľi ş-di  libri (vivlii) arari. Biblioteca-ľi u dhurusi a comunitatiľei grâţeşti di-tu Vinitie. Vlahos nyrâpsi multu di multu: libri di filoloyie, filosofie şi teoloyie. Didahiile a lui furâ adunati tu 12 di tomuri. Ama aţea ţi lu-aleadzi Vlahos tu cultura grâţeascâ şi evropeanâ easti avdzâtlu a lui lexico tu patru limbi, tu limba grâţeascâ noauâ ş-veacľi, tu limba latinicheascâ şi italicheascâ. Lexicolu alu Vlahos, Thesavros egkyklopaidikis vaseos tetraglossos/ Yişteari ti patru limbi cu thimeľiu enciclopedicu fu tipusitu Vinitie tu anlu1659 şi fu xanatipusitu tu 1723, 1750 şi 1784. Vlahos easti luyursitu protlu lexicoyrafu grecu şi lexicolu a lui easti luyursitu tu cultura grâţeascâ modernâ, protlu lexico adratu cu thimeľiu ştiinţificu.

C. Th. Dimaras ţi-nyrăpsi nai ma buna isturie literarâ neogrâţeascâ zburaşti ti Gherasimos Vlahos la capitolu VI di-tu avdzâta a lui isturie[2]: “Diaspora, Elenismolu tu xeani”. Tu-aestu capitolu, Dimaras zburaşti di ligâturili anamisa di Creta vinitianâ şi nisiili di-tu Amarea Ionianâ. Zburaşti ş-di ligâturili a elenismolui cu metropola Italia şi maxusu cu Vinitia iu elenismolu avea acâţatâ arădăţińi pututi. Ama şi influenţa occidentalâ fu multu sânâtoasâ. Avdzâtlu nviţatu grecu cretanu Matei Caryofilis ţi-nyrâpsi ma multi operi apoloyetiţi neoeleniţi avea agiumtâ si-adarâ apoloyia ti papalitati ş-ti romano-catolicismu. Gherasimos Vlahos nu maşi câ nu şi-u-aleapidâ pistea orthodoxâ ama acşi cumu vidzumu agiundzi si-u cumânduseascâ Mitropolea orthodoxâ di Vinitie.

Ti nviţatlu Vlahos, Dimaras dzâţi câ nu avu hari literarâ, ama lu-alavdâ ti aţea ţi ari adratâ, ti-mprustarea culturalâ a simpatrioţiloru. Di-apoia nâ dzâţi câ la Vlahos s-veadi unâ mirachi ti limba grâţeascâ cultâ. Vlahos avea mirachi si-u toarnâ limba grâţeascâ aţea chino câtrâ fântânili a ľei antiţi. Ti-aţea Vlahos deadunu cu alţâ nviţaţ cretańi, Atanasios Varuhas şi Gherasimos Palladas ari unâ contribuţie trâ amintarea a clasicismului, tu literatura neogrâţeascâ. Ama Vlahos ţi-nyrâpsi ma multi operi di filosofie ş-teoloyie maxusu didactiţi, trâ nveţu, nyrâpsi ş-tu limba popularâ.

Ma s-bâgămu tu isapi aţea ţi dzâţi Dimaras, Vlahos angreacâ ma multu trâ isturia intelectualâ a elenismolui şi cama psânu ti literatura artisticâ. Şi Dimaras scoati tu padi câ aţea ţi-angreacâ nai ma multu ti opera alu Vlahos easti lexicolu (tetraylosonlu).

Trâ noi, Vlahos angreacâ, câ ţe, easti protlu mari lexicoyrafu di-anami evropeanâ ţi lu deadi Armânamea. Şi lexicoyrafiľi Armâńi ţi işirâ di-apoia tu miydani suntu mulţâ di mulţâ tu tuti culturili a Balcanlui şi suntu di-anami.

Vlahos angreacâ şi câ ţe, fu unu omu punti anamisa di Elladha şi Italia, anamisa di cultura grâţeascâ şi cultura italicheascâ. Armâńiľi nu furâ maşi emburiľi ţi adrarâ emburlâchi anamisa di lumea grâţeascâ şi lumea italicheascâ, cumu apudixi Valeriu Papahagi[3], ama furâ şi nviţaţiľi ţi adrarâ emburlâchi di idhei ş-di axii spirituali anamisa di Elladha şi Italia, anamisa di Orientu şi Occidentu.

Irina Nicolau tu cartea-ľi capodoperâ, “Haide, bre!”[4] aduţi aminti ţi-nyrâpsi Valeriu Papahagi. Aestu nviţatu nyrâpsi câ Vinitie, Armâńiľi avea thesi multu mări, eara consuľi şi drayomańi, eara cumu dzâţea Pietro Rose “nomini tutti de negocio e contegio capacissimi”. Ta si scoatâ tu padi câtu angricarâ Armâńiľi tu politica vinitianâ, Irina Nicolau nâ xanathimiseaşti câ, tu anlu 1719, G. Vretto easti dimândatu/ recomandatu a ambasadorlui vinitianu m-Poli/ Custandinopoli ca drayomanu a consulatlui.Aestu G. Vtretto şi Ioan Neranzi di Seaciştea furâ agenţâ consulari Durazzo şi Genova trâ Anglia şi Olandia. Duri easti s-li dzâţemu maşi aesti, ta si scutemu tu padi câtu angricarâ Armâńiľi tu diaspora “grâţeascâ” ş-tu emburlâchea şi politica ţi si-adrarâ aoa şi-unu chiro anamisa di Orientu şi Occidentu. Tu pulitiili italiani şi maxusu Vinitie aflămu unâ ntreagâ isturie armâneascâ ascumtâ. Cari va li dizgroapâ vroarâ arhiili/ arhivili di-tu pulitiili italiani, acşi cumu avea mirachi Nicolae Iorga[5] ta si-u dizvâlimu aestâ isturie ascumtâ? Easti multâ zori si-u scoţ tu padi bana armâneascâ di-tu pulitiili italiani, câ ţe, Armâńiľi nai ma multili ori u-ascumsirâ alithea numâ. Aestâ esoterie fu unâ vulâ ti Armâname ş-ti amintaticlu a cathiunui Armânu tu chirolu aţelu. Aţea ţi-ansari tu-ocľi easti politropia a Armâńiloru, bânarea tu ma multi lumi, ţi-ľi aleadzi di alti mileţ. Şi nai ma marea hari ţi-u avurâ Armâńiľi easti aestâ mirâ, s-hibâ unâ punti anamisa di culturi ş-di mileţ.

Ma s-nâdzeţ Vinitie, iu urdinarâ unâoarâ ahânţâ Armâńi, emburi şi-nviţaţ si-u acâţaţ calea câtrâ Ponte dei Greci şi câtrâ Bisearica orthodoxâ San Giorgio dei Greci. S-dânâsiţ şi s-vâ-nclinaţ ş-voi tu bisearica ahântu muşatâ iu si-nclinarâ ahânţâ Armâńi niştiuţ ş-di-apoia s-li câftaţ dipu ninga bisearicâ, toarâli alu Gherasimos Vlahos/ Armânlu, tu vecľiulu Palazzo del Colegio Flanghinis, iu adzâ si-aflâ: Instituto Ellenico di Studi Bizantini e Postbizantini.

La Colegio Flanghinis/ Colegiulu Flanginianu cumu îľi dzâţi Valeriu Papahagi, fu directoru marli nviţatu moscopoleanu Ioan Halcheu ţi fu profesorlu alu Theodor Anastasie Cavalioti, autorlu ali Protopirie/ Prota nviţâturâ. Cavalioti tu a lui avdzâtu lexico li bagâ tu trei columni, paralelu, limba armâneascâ, limba grâţeascâ şi limba arbinişeascâ. Acşi Cavalioti u scoati prota oarâ tu miydani limba armâneascâ ca unâ limbâ ahoryea ş-dhyiafurâ di-alanti limbi balcaniţi. Protopiria alu Cavalioti fu tipusitâ Vinitie la Stampa alu Antonio Bartoli tu anlu 1770, la 111 ańi di-anda Gherasimos Vlahos lu tipusi avdzâtlu a lui tetraylosonu. Vinitie fu şi-nviţă şi Constantin Hagi Yeoryiu Gehani, aţelu avdzâtu nviţatu Armânu Moscopoleanu câlâtoru, ţi urdină la tuti universităţili evropeani ş-ţi agiumsi şi la Universitatea di Halle iu lu cunuscu marli istorianu yirmanu Johann Thunmann. Di la Constantin Hagi Yeoryiu Gehani, Thunmann nviţă şi trâ Cavalioti şi trâ Armâńi şi acşi agiundzi si-nyrâpseascâ trâ Armâname.

Vinitia ţi putemu s-dzâţemu deadunu cu Irina Nicolau câ fu şi-unâ pulitie armâneascâ alâsă toari pututi nu maşi tu isturia pulitipsiriľei şi a culturâľei a noastri, ama ş-tu memoria a laolui.

U bitisescu aestâ pârâstâseari cu unu cânticu armânescu di-tu lao:

            “Muşuteaţa featiloru
          Bagâ hiavrâ a giońiloru,
          Di-şi pitrecu cârăyi vârachi
          Pân’ tu Vinitia veacľi –
          Balsamu di bunlu si-aducâ,
          Si-ľi aducâ şi si-l bea,
          Si-ľi bea si-ľi alasâ hiavra,
          Hiavra di feati muşati
          Nu si vindicâ cu balsamu.
          Featâ cu perlu flurie,
          Zborlu-a tău maşi i yitrie.”
                                  (Cânticu di Vilarde)[6]
 
_________________

[1] Fu profesoru şi-m-Poli iu lu-avu elevu, Constantin Cantacuzino stolnicul.

[2] C. Th. Dimaras – Histoire De La Litterature Neo-Hellenique, Collection de l’Institut Francais d’Athenes, 1966;

[3] Easti zborlu di cartea di-anami alu Valeriu Papahagi: “ Aromânii Moscopoleni şi comerţul Veneţian în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea. Cartea fu editatâ tu anlu 1935 cu unu protu zboru nyrâpsitu di marli istorianu Nicolae Iorga. Ti idhyea ipothisi nyrâpsi Valeriu Papahagi tu spudhâxearea: “Cum s-a format conştiinţa latinităţii la aromâni”;

[4] Irina Nicolau – Haide, bre! Incursiune subiectivă în lumea aromânilor, Editura Ars Docendi, Bucureşti 2001;

[5] Nicolae Iorga (1871-1940) easti nai ma marili istiorianu românu.

[6] Aestu cânticu popular armânescu easti publicatu di Hristu Cândroveanu tu “Antologie Lirică Aromână, frândza 32, Editura Univers, Bucureşti, 1975.

Biblioyrafie generalâ:
–         Valeriu Papahagi – Aromânii Moscopoleni şi comerţul Veneţian în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea. Cartea fu editatâ tu anlu 1935;
–         Anastase Hâciu – Aromânii,Focşani1936;
–         D. Russo – Studii istorice Greco-române, Bucureşti, 1939;
–         C. Th. Dimaras – Histoire De La Litterature Neo-Hellenique, Collection de l’Institut Francais d’Athenes, 1966;
–         C. Th. Dimaras – Istoria Literaturii Neogreceşti, Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti 1968;
–         Hristu Cândroveanu – Antologie Lirică Aromână, Editura Univers, 1975;
–         Justin Tambozi – Enciclopedia Aromână, Societatea Academică Moscopolitană Bucureşti, August 2000;
–         Elena Lazăr – Panorama Literaturii Neoelene, Biblioteca De Literatură Neoelenă, Editura Omonia, Bucureşti 2001;
–          Irina Nicolau – Aromânii, Credinţe Şi Obiceiuri, Editată de Societatea Culturală Aromână, Bucureşti 2001;
–         Irina Nicolau – Haide, bre! Incursiune subiectivă în lumea aromânilor, Editura ARS DOCENDI, Bucureşti 2001;
–         Paula Scalcău – Grecii din România, Editura Omonia, Bucureşti 2003;
–         Adrian Majuru – Paula Scalcău, Grecii din România, tu Observatorul Cultural, nr.178, iulie 2003.
 
 
Articolu parti di-tu unu bairu cu numa Odhisseea, Ithaka şi isturia ascumtâ a Armâńiloru,  anyrâpsitu di Yioryi Vrana ti Dhyeata.
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s