Nichita Stănescu şi Armâńiľi – Yioryi Vrana

Tu anlu 2004 işi tu miydani la Editura Muzeul Literaturii Române, cartea Nichita Stănescu Opera Magna Volumul I – 1953 – 1965. Tu-aestu protu tomu di-tu ediţia integralâ, cronoloyicâ, ndreaptâ di Alexandru Condeescu, la capitolulu Cronoloyie (1933 – 1965) putemu si-adhyivâsimu la frândza LXV:

          “Poetul nu are biografie: biografia lui este
de fapt propria lui operă, mai bună sau mai
rea, mai măreaţă sau mai puţin măreaţă.”
                                       Nichita Stănescu
“În linia paternă, Nichita Stănescu se trage dintr-o solidă familie de mici meşteşugari şi comercianţi români, la origine ţărani prahoveni veniţi pe la începutul veacului al XIX-lea în târgul tot mai înfloritor al Ploieştilor spre a-şi vinde ţesăturile. Prima aşezare a familiei Stănescu fu în suburbia Sf. Vineri spre intrarea în târg dinspre Scăieni, Valea Călugărească, Bucov, în drumul turmelor de a căror lână  Matei Stănescu, străbunicul poetului, avea nevoie pentru ţeserea hainelor groase de aba, îndeletnicire cu care-şi câştiga traiul. Aici, în octombrie 1862, văzu lumina zilei Hristea M. Stănescu, întâiul născut al lui Matei de 29 de ani, şi a Mariei de ani 16. Băiatul nu urmă la şcoli înalte şi munci de mic, cot la cot cu tatăl său, dovedind îndemânare în negoţ, sporind averea familiei. Când împlini 27 de ani luă de nevastă o fată de 19 ani, din comuna Ceptura, de lângă Mizil, Elena Gheorghiu, fiica lui Costea Gheorghiu – Barcheri (la acea dată decedat) şi a Raliţei C. Gheorghiu, născută Pâcleanu, oameni cuprinşi cu pământ (podgorii) în Jugureni, , judeţul Buzău. Bunica poetului era fiica unui refugiat grec (aromân ?) din Ianina. Avură 9 copii, dintre care Nicolae, cel mai mic va fi tatăl poetului. La data venirii pe lume a ultimului copil, 19 aprilie 1908, familia locuia tot în vechea casă de pe strada Oilor, nr.62, Hristea fiind trecut în acte “comersant”. Prin 1927-1928, bătrânul se va muta cu fiii mai mici, Gheorghiţă şi Nicolae, în noua casă ridicată la nr.2 pe str. General Cernat. Tatăl poetului, Nicolae, moşteni în multe privinţe firea şi înfăţişarea bătrânului Hristea. Fu bărbat frumos, ca şi părintele său, cu acelaşi cap masiv şi expresiv şi aceeaşi statură impozantă degajând vigoare şi robusteţe, trăsături tipice bărbaţilor din familia Stănescu pe care le vădi şi poetul, după cum tot ereditar, la maturitate, mersul acestora devenea greoi în urma unui soi de gută ce le îngroşa şi chinuia picioarele. Nicolae urmă cu bune rezultate “Şcoala superioară de comerţ” în Ploieşti, apoi doi ani la Academia comercială din Bucureşti, de unde se retrase pentru a-şi ajuta şi apoi înlocui tatăl în afacerile atelierului şi magazinului familiei. Tot în această perioadă tânărul abia ieşit din adolescenţă, zvelt şi îndrăgostit de cursele cu velocipedul, o întâlneşte pe Tatiana Cereaciuchin, viitoarea sa soţie, căreia îi va purta o profundă dragoste până la sfârşitul vieţii.. Tatiana se născuse la 16 februarie 1910, la Voronej, în Ucraina, într-o familie de condiţie nobilă din părţile Doneţului,, refugiată apoi în România. Tatăl ei Nikita Cereaciukin, iniţial ofiţer într-un Regiment de cazaci, era professor de matematică şi fizică la şcoala militară din Voronej (Corpul de Cadeţi), unde înaintase în ierarhie până la gradul de general-maior.În 1917 avea 45 de ani şi patru copii, dar, implicat în războiul civil ca membru în Cercul Militar (de la Odessa) al Marii Oştiri a Donului, nu pregetă să-şi îmbarce familia în 1920 pe un vas cu destinaţia Turcia, şi să ia viaţa de la început departe de furtuna ce se ivise la orizontul istoriei. După o perioadă petrecută la Constanţa, unde Tatiana a urmat Şcoala superioară de comerţ, atât soţia generalului (devenit contabil), Maria Iosifina Tiurmorezova cât şi fiica mai mare, Olga,suportând greu clima tomitană, se mutară cu toţii în Ploieşti. Acolo viitoarea mamă a poetului îl va întâlni pe Nicolae H. Stănescu, care, cucerit de farmecul duioasei rusoaice, o va cere de soţie. Tinerii se vor căsători la 10 noiembrie 1931.”
Di-tu textulu di-ndzeanâ iasi tu padi câ dada  alu Nichita Stănescu,  Tatiana Cereaciuchin, eara arusâ, lucru ţi easti di dipu cunuscutu.
Acşi câ, Nichita maca avu papańi şi parapapańi Armâńi va s-li mutrimu fumeili Hristea Stănescu şi Costea Gheorghiu. Costea Gheorghiu suntu numi ţi urdinâ la Armâńiľi di-tu România. Gheorghiu acşi cumu dzâţea academicianlu Marius Sala aoa şi psânu chiro pi Televizie, easti unâ formâ grâţeascâ, ţi aspuni unâ isturie di la notu di Dunâ. Mulţâ Armâńi u au aestâ numâ şi nuntrulu ali Românie nai ma mulţâľi “Greţ” iara Armâńi. Greţ aflai ma multu tu pulitiili limăńi (porturi): Constanţa, Mangalia, Galaţi, Brăila, etc. Aţea ţi easti limpidu, easti câ maia alu Nichita eara hiľea a unlui Grecu (Armânu?) ţi avea vinitâ di Yianina. Ama noi ştimu câţ Greţ  di-alithea eara Yianina. Nâ dzâţi Wiliam Martin Leake: tu apârńita a etuslui XIX, Yianina eara unâ pulitie di dipu latinâ (vrea s-dzâcâ armâneascâ).
La frândza 59 di-tu ediţia stereotipâ a avdzâtâľei cărţâ alu Ioan Caragiani, Studii Istorice Asupra Românilor Din Peninsula Balcanică[1] si-aflâ lista cu fumeili arhundicheşti di Yianina, acşi cumu u da istorianlu Grecu Aravantinos. Lista easti ti fumeili arhundicheşti ţi bânarâ Yianina anamisa di ańiľi 1431 -1814. Caragiani dupâ ţi u pârâstâseaşti aestâ listâ, dzâţi câ Yianina fu unâ pulitie aproapea di dipu armâneascâ.
          Tora s-dzâţemu ndoauâ lucri ş-ti fumeaľea Hristea Stănescu.
         Alithea easti câ si zburaşti ti huryeaţ Româńi prahoveńi, ţi agiumsirâ tihniţ şi emburi. Ama noi ştimu câ aoa tu Românie, maşi la Armâńi, i la Armâńiľi tuchiţ tu Româńi, ţi u chirurâ limba, u-afli numa Hrista, Hristu, Hristea, etc.
          Nichita Stănescu nâ alâsă clirunumie unu multu importantu documentu, unâ carti/ epistulie ţi u-nyrăpsi ti marli a nostru scriitoru şi criticu literaru Hristu Cândroveanu. Cândroveanu tu cartea-ľi di criticâ literarâ “Alfabet liric” nyrăpsi unu studiu ti poezia alu Nichita Stănescu. Nichita fu di dipu entipusitu şi-ľi pitricu alu lala Hrista aestâ epistulie ţi va u dau ma-nghiosu tu originalu ş-di-apoia tricutâ armâneaşti di io[2].
 “IUBITE ŞI DRAG
domnule Hristu Cândroveanu
M-a emoţionat profund studiul
pe care mi l-aţi acordat
în excepţionala dumneavoastră carte
“Alfabet liric”.
Nu ştiu dacă merit atât de calda
dumneavoastră apreciere,
dar ea m-a făcut pentru câteva
secunde eterne fericit.
Vă mulţumesc din suflet!
Ce-am scris mai bun, nici măcar
n-am scris, ci, am visat că scriu.
Aprecierile dumneavoastră
m-au lăsat în vis!
… ca omagiu,
îngăduiţi-mi să-mi transcriu numele
dupâ actul de naştere, –
                         Hristea Nichita Stănescu”
VRUTE ŞI DURUTE
Domnule Hristu Cândroveanu
Mi emoţionă ahândosu studiulu
ţi ńi lu-aveţ ahârdzitâ
tu cartea a voastrâ ti-anami
“Alfabetu liricu”.
Nu ştiu macâ u meritu ahântu calda
a voastrâ tińiseari,
ama ea mi-ari adratâ ti-ndoauâ
sticuri eterni hârsitu.
Vâ ifhâristisescu di-tu suflitu!
Aţea ţi-nyrăpsii ma ghini, niţi macarimu
nu-nyrăpsii, ama, nyisai câ-nyrăpsescu.
Minduirli a voastri
mi-alâsarâ tu yisu!
… ca unâ tińie,
alâsaţ-mi s-ńi-u-nyrăpsescu numa
dupâ cartea di-amintari, –
                 Hristea Nichita Stănescu
Aestâ tińie ţi poetlu Nichita Stănescu ľi-u faţi a criticlui Hristu Cândroveanu nu easti maşi unâ aluzie ti uidhia a numiloru Hristea, Hristu. Tińia easti ti arădăţina armâneascâ ţi u-au doili: poetlu şi criticlu. Acşi ľi-aduchii io lucrili di la lala Hrista Cândroveanu.
Cumu ţi s-hibâ, easti limpidu câ Nichita avu unâ maie ţi fu hiľea a unlui Armânu vinitu di Yianina, ma si-u mutrimu lumachea Costea Gheorghiu.
Ma s-nâ turnămu la lumachea Hristea Stănescu ş-la isturia aiştei fumeľi, ţi va videmu? Unâ cali ţi-nchiseaşti di la huryeaţ, cupii di oi, lânâ, ş-di-apoia s-duţi la tihniţ, la emburi ş-tu soni bitiseaşti tu poezie. Unâ ahtari cali, multi ori fu calea a Armâńiloru.
Epistulia ahântu muşatâ alu Nichita, ahârzditâ ti criticlu Cândroveanu mutriţi-u cumu vreţ: ca unu document istoricu ti arădăţińiľi armâneşti alu Nichita Stănescu i ca agiocu poeticu.
Nai ma muşatu, easti s-li-adhyivâsimu tu epistulia alu Nichita, isturia ş-poezia deadunu.
 ©George Vrana

[1] Ioan Caragiani, Studii Istorice Asupra Românilor Din Peninsula Balcanică – ediţia stereotipâ publicatâ la Editura Litera Internaţional, Bucureşti 2000;
[2] Epistulia easti tipusitâ di Hristu Cândroveanu tu cartea-ľi: Antologia Poeziei Contemporane În Grai Aromân, Editura Fundaţiei Culturale Aromâne “Dimândarea Părintească”, Bucureşti, 2004. Epistulia fu nyrăpsitâ tu anlu 1974.
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s