Lucian Blaga pi armâneaşti – traduţeri di Yioryi Vrana (II)

LUŃINA
 
Luńina ţi-u-aduchescu
câ-ńi yini yiuruşi tu cheptu cându ti vedu,
vahi nu easti unu proscutu di luńina
adratâ tu dzuua di prota,
di luńina aţea nsitatâ handa di banâ?
 
Aţelu ţiva dzâcutu şidea tu-ayonie,
cându singuru amblâtea tu scutidhi ş-deadi
unu semnu Nipitrumtulu:
 “S-hibâ luńinâ”
 
Unâ amari
şi-unâ borâ zurlâ di luńinâ
si-adră trâ-oarâ:
unâ seati eara di-amârtii, di doruri, di zvorismi, di pathimati –
unâ seati ti lumi şi soari.
 
Ma iu chiru luńina di-atumţea
ţi ţi-u dâdea urbarea – cari ştie?
 
Luńina, ţi-u-aduchescu  câ-ńi yini yiuruşi
tu cheptu cându ti vedu – thâmâtâryioasâ-ńi,
easti vahi proscutlu di-tu soni
di luńina adratâ tu dzuua di prota.
 
                      (Poematli a luńinâľei – 1919) 
 
LUMINA 
 
Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te văd,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi,
din lumina aceea—nsetată adânc de viaţă?
 
Nimicul zăcea-n agonie,
când singur plutea-n întuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul: “Să fie lumină”
 
O mare
şi-un vifor nebun de lumină
făcutu-s-a-n clipă:
o sete era de păcate, de doruri, de-avânturi, de patimi –
o sete de lume şi soare.
 
Dar unde-a pierit orbitoarea
lumină de-atunci – cine ştie?
 
Lumina, ce-o simt năvălindu-mi
în piept când te văd – minunato,
e poate ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi.
 
                    (Poemele luminii – 1919)
 
VOI S-GIOCU!
 
O, voi s-giocu, cumu vârnâoarâ nu giucai!
S-nu si-aducheascâ Dumnidză
tu io unu sclavu tu filichie[1] – mbrândzatu.
O lai locu, dă-ńi arpi:
sâiatâ voi s-hiu, si-u dispânticu
nimardzina,
ta s-vedu diavârliga-ńi maşi ţeru,
prisuprâ ţeru,
şi ţeru sumu io –
şi pirusitu tu undi di luńinâ
s-giocu
sfulguitu di zvorismi niavdzâti
ta si-adiľe eleftheru Dumnidză tu io,
s-nu cârteascâ:
“Hiu sclavu tu filichie!”
 
                  (Poematli a luńinâľei – 1919)
 
VREAU SĂ JOC!
 
O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat!
Să nu se simtă Dumnezeu
în mine
un rob în temniţă – încătuşat.
Pământule, dă-mi aripi:
săgeată vreau să fiu, să spintec
nemărginirea,
să nu mai văd în preajmă decât cer,
deasupra cer,
şi cer sub mine –
şi-aprins în valuri de lumină
să joc
străfulgerat de-avânturi nemaipomenite
ca să răsufle liber Dumnezeu în mine,
să nu cârtească:
“Sunt rob în temniţă!”
 
                             (Poemele luminii – 1919)
 
©George Vrana

[1] Ahapsi, ncľisoari;
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s