Lucian Blaga pi armâneaşti – traduţeri di Yioryi Vrana (III)

CUPACILU
 
Tu limpidz dipârtări avdu di-tu cheptulu
                                                   a unlui piryu
cumu bati ca unâ inimâ unâ câmbanâ
ş-tu-asunări dulţâ
îńi pari
câ proscuti[1] di isihie îńi curâ pritu vini,
                                                    nu di sândzi.
 
O, lai cupaciu di mardzinâ di curie[2],
trâ ţe mi-azvindzi
cu arpi moľi ahântâ isihie
cându dzâcutu şedu tu-aumbra-ţ
şi mi dizńerdz cu frândza-ţ hârâcoapâ?
 
O, cari ştie? – Vahi
di truplu a tău va-ńi scâliseascâ[3]
nu pristi multu chiro chivurea[4],
şi isihia
ţi va u-ngustu ntrâ scândurli a ľei
u-aduchescu vahi di tora:
şi-aduchescu cumu frândza a ta ńi-u chicâ tu suflitu –
şi mutu
ascultu cumu acreaşti tu truplu-a tău chivurea,
chivurea a mea,
cu cathi sticu ţi treaţi,
o, lai cupaciu di mardzinâ di curie.
 
                                  (Poematli a luńinâľei – 1919)
 
GORUNUL
 
În limpezi depărtări aud din pieptul
                                                       unui turn
cum bate ca o inimă un clopot
şi-n zvonuri dulci
îmi pare
că stropi de linişte îmi curg prin vine,
                                                     nu de sânge.
 
Gorunule din margine de codru,
de ce mă-nvinge
cu aripi moi atâta pace
când zac în umbra ta
şi mă dezmierzi cu frunza-ţi jucăuşă?
 
O, cine ştie? – Poate că
din trunchiul tău îmi vor ciopli
nu peste mult sicriul,
şi liniştea
ce voi gusta-o între scândurile lui
o simt pesemne de acum:
o simt cum frunza ta mi-o picură în suflet –
şi mut
ascult cum creşte-n trupul tău sicriul,
sicriul meu,
cu fiecare clipă care trece,
gorunule din margine de codru.
 
                 (Poemele luminii – 1919)
 
ARIHATI
 
Ahântâ arihati easti di-avârliga câ-ńi pari c-avdu
cumu si-agudescu di geami mundzâli di lunâ.
Tu cheptu ńi si diştiptă nâ boaţi xeanâ
şi-unu cânticu cântâ tu io unu doru
                                                        ţi nu-i a meu.
 
S-dzâţi câ strauşi ţi murirâ tiniri
cu sîndzi tiniru nica tu vini,
cu pathimati mări tu sândzi,
cu soari yiu tu pathimati,
yin,
yin si-şi bâneadzâ ma diparti
tu noi
bana nibânatâ.
 
Ahântâ arihati easti di-avârliga câ-ńi pari c-avdu
cumu si-agudescu di geami mundzâli di lunâ.
 
O, cari ştie – suflite, tu ţi cheptu va ţâ cânţâ
ş-tini di vroarâ pristi eti
pri cordzâ dulţâ di-arihati,
pri harfâ di scutidhi – dorlu zgrumatu
şi frâmta harauâ di banâ? Cari ştie?
                                                      Cari ştie?
 
                         (Poematli a luńinâľei – 1919)
 
LINIŞTE
 
Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.
În piept
mi s-a trezit un glas străin
şi-un cântec cântă-n mine-un dor
                                                 ce nu-i al meu.
 
Se spune că strămoşi cari au murit
                                                  fără de vreme,
cu sânge tânăr încă-n vine,
cu patimi mari în sânge,
cu soare viu în patimi,
vin,
vin să-şi trăiască mai departe
în noi
viaţa netrăită.
 
Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.
 
O, cine ştie – suflete,-n ce piept îţi vei cânta
şi tu odată peste veacuri
pe coarde dulci de linişte,
pe harfă de-ntuneric – dorul sugrumat
şi frânta bucurie de viaţă? Cine ştie?
                                                      Cine ştie?
 
                                          (Poemele luminii – 1919)

[1] proscutu – chicutâ;

[2] curie – pâduri;

[3] scâliseascâ – pilchiseascâ;

[4] chivuri – cufciugu, sinduchi, xilucrevatu, feretru, cutie tu cari s-bagâ mortulu;

© George Vrana

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s