Lucian Blaga pi armâneaşti – traduţeri di Yioryi Vrana (VI)

UNU OMU SI-APLEACÂ PRISTI MARDZINÂ
 
 Mi-aplecu pristi mardzinâ:
nu ştiu – easti ali amari
i a mâratâľei minduiri?
 
Suflitlu îńi cadi handa
aylisturânda[1] ca unu ńelu
di-tu-unu dzeadzitu slâghitu di lângoari.
Yinu soni, aştearnâ cinuşâ pri lucri.
Vârnâ cârari nu ma easti lungâ,
vârnâ acľimari nu mi-avinâ.
Yinu soni.
 
Pri coati ninga nâoarâ
mi-analţu unâ palmâ di la locu
şi-ascultu.
Apa agudeaşti unu mealu.
Altuţiva ţiva, ţiva,
ţiva.
 
             (Tu marea treaţiri – 1924)
 
UN OM S-APLEACĂ PESTE MARGINE
 
M-aplec peste margine:
nu ştiu – e-a mării
ori a bietului gând?
 
Sufletul îmi cade în adânc
alunecând ca un inel
dintr-un deget slăbit de boală.
Vino sfârşit, aşterne cenuşă pe lucruri.
Nici o cărare nu mai e lungă,
Nici o chemare nu mă alungă.
Vino sfârşit.
 
Pe coate încă o dată
mă mai ridic o şchioapă de la pământ
şi ascult.
Apa bate-ntr-un ţărm.
Altceva nimic, nimic,
nimic.
 
              (În marea trecere – 1924)
 
ARIHATI NTRÂ LUCRI BITÂRNI
 
Aproapea easti muntili a meu, munti vrutu.
Anvârligatu di lucri bitârni
apultusiti[1] cu muşcľi di-tu dzâlili a plâsariľei[2],
tu seara cu-aţeľi şapti sori lăi
cari u-aducu scutidhea bunâ,
prindi s-hiu ifhâristisitu.
Arihati easti duri tu ţercľiulu
ţi li ţâni deadunu blăńili a cubellui.
Ma ńi-u thimisescu eta cându
                                              nica nu earamu,
has unâ ficiurami dipârtatâ,
ş-mi-adaru pişmani câ nu-armaşu
tu patridha fârâ numâ.
Ş-pali îńi dzâcu:
vârnâ lavâ nu-adarâ stealili tu ţeru.
E, prindi s-hiu ifhâristisitu.
 
                                     (Tu marea treaţiri – 1924)
 
LINIȘTE ÎNTRE LUCRURI BĂTRÂNE
 
În apropiere e muntele meu, munte iubit.
Înconjurat de lucruri bătrâne
acoperite cu muşchi din zilelel facerii,
în seara cu cei şapte sori negri
cari aduc întunericul bun,
ar trebui să fiu mulţumit.
Linişte este destulă în cercul
ce ţine laolaltă doagele bolţii.
Dar mi-aduc aminte de vremea când
                                                        încă nu eram,
ca de-o copilărie depărtată,
şi-mi pare-aşa de rău că n-am rămas
în ţara fără nume.
Şi iarăşi îmi zic:
nici o larmă nu fac stelele-n cer.
Da, ar trebui să fiu mulţumit.
 
              (În marea trecere – 1924)
 


[1] Aylisturânda – archişurânda;

[1] Apultusiti – acupiriti, anvâliti;

[2] Dzâlili a plâsariľei – dzâlili a adrariľei, a fâţeariľei;

 
© George Vrana
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s