In memoria Hristu Cândroveanu, unâ numâ simbolu – Yioryi Vrana

Tora seara mi lo pri tilifoni Florin Cândroveanu. Inima apârńi si-ńi batâ cu puteari. Aduchii unâ şi-unâ câ va-ńi dzâcâ hâbarea lae. Şi acşi fu: “Tata si ľirtă!” lu avdzâi Florin cu boaţea trimburatâ.
Şcreta scriatâ! Unâ şi-unâ, îńi yinu tu minti stihurli alu lala Hristu Cândroveanu:
 
“Arâeaşti pâdurea,
Cupaciľi auşi dipunâ,
Dipunâ –
Ş-ceatia
I-mpadi…
 
Eu singuru,
Cu cheptu-ńi,
Aţia –
Iu uranolu archişurâ,
Cadi!
 
Corba-ńi scriatâ, –
Cumu s-ti-arâdu,
S-ti dipunu?
 
Câ tini hii oarbâ,
Iara noi –
Unu câti unu!…
 
              (Scriata/ Destin)
 
Nu va u agrâşescu vârnâoarâ prota andamusi cu lala Hrista. Ama cându lu cunuscui io di-alithea lala Hrista? Tu anlu 1990, cându neş tu apartamentulu a lui mplinu di cărţâ şi-adrămu unâ cuvendâ nicumtinatâ di canda nâ şteamu di daima? I atumţea cându earamu dipu ńicu şi-u aflai pri unâ puliţâ di bibliotecâ la lali Fotu acasâ, “Antologie lirică aromână”? Anda u disfeciu aestâ antoloyie adratâ di lala Hrista îńi câdzu milie, lumea di nafoarâ chiru dipu, duchearea a meauâ lo voltâ, yisili a meali loarâ pirâ. Ti-apurie fu aestâ andamusi! Intrai di-alithea tu unâ pâduri di zboarâ, ńi si curmă adiľeaticlu, apârńii si-adiľiu altâ luyie, canda ńi lu-aflai duhlu, duhlu ali mae şi-alu pap’.
Suntu lucri ţi nu si-agrâşescu vroarâ putè.
 
“Luńinâ scumpâ – câtâ hari
Pitreţ nicumtinatu tru fisi!
Hârdzita a ta luńinari
Acreaşti ahânti vruti yisi”
                   (Poema Imnu alu lala Hrista – prota strofâ)
 
Lala Hrista fu di-alithea unu lampadoforu ta s-ufilisescu zborlu ahântu vrutu a poetlui Nicola Caratanâ. Adrâ luńinâ tu chisa culturalâ tu cari bâna mâraţľi Armâńi tu comunismo. Antoloyiili tipusiti di lala Hrista tu comunismo, “Antologie Lirică aromână”, “Antologie de proză aromână” ş-maxusu “Un veac de poezie aromână/ Unâ etâ di poezie armâneascâ” ţi u tipusi deadunu cu Kira Iorgoveanu Mantsu, marea poetâ a Armâńiloru, trunduirâ has un sfulgu duchearea armâneascâ a tiniriloru.
Lampadoforie ş-curbani trâ Armânami, mirachi ti zborlu armânescu, aesti suntu zboarâli ţi-ńi yinu tora tu minti.
Maşi unu omu ţi-avea unâ ahtari mirachi putea si-nyrâpseascâ unâ ahtari poemâ:
 
“Ţi vrutâ i ma vrutâ di nâ farâ,
Oh, fara-nâ ţi cheari fârâ toru?
Milie-ţ cadi, ti ľia dorlu azvarâ
Ti grailu a ľei, ş-a tău ş-a tutuloru!
 
Ş-pri alti graiuri s-poati s-dzâţ dada.
I tati, maie ş-pap… Ma nu-i tot unâ
S-li avdz ahântu muşati ş-cu aradhâ
Cumu noi maşi li-avemu dzâsâ dipriunâ.
 
Câ ş-pânea – câtu-i bunâ ş-nâ lipseaşti –
S-avdadzi ş-nâsâ, cându pi-a noastrâ greşti,
Şi iţi zboru, ma-l dzâţ pi armâneaşti –
Avutu lu-aducheşti, ş-lu-acreşti!
 
I cânticu grailu a nostru di-acasâ,
Şi-n cathi zboru di-a lui i unu caimo …
Cari poati s-lu agârşeascâ şi-s-lu-alasâ –
Mea ş-iuţido si si-aflâ tu lao!
 
Turnaţ-vâ, ş-adunaţ-vâ iar diadun,
În câtândia – grailu ţi nâ easti!
Câ di si n-adârămu unu câti unu –
Cu elu maşi nu chiremu, cari n-afireaşti!
                           *
S-dipu singuru s-ti-afli iuva tru irńie,
S-dzâţ dipriunâ armâneşti zboarâ…
 
S-nu chearâ limba-nâ – yişteari yie, –
Câ nu-ari, cumu nă-i grailu, ahtari dhoarâ!
 
                              (Ş-Dipu Singuru S-Ti-Afli)
Di-alithea lampadoforu fu lala Hrista tu chisa ţi nâ-avea aplucusitâ, ama fu şi conştiinţa/ sinidhisea criticâ a literaturâľei armâneascâ.
Elu  easti  protlu criticu literaru Armânu ţi adră unâ criticâ literarâ maxusu estheticâ şi salami estheticâ. Hristu Cândroveanu fu protlu criticu di-alithea modernu ţi lu-avu Armânamea ş-vârnu nu va poatâ si-adarâ isturie literarâ ş-culturâ armâneascâ fârâ si-u bagâ tu isapi opera-ľi. Şi-opera-ľi easti lumbrusitâ ş-poliedricâ.
Criticu impresionistu tu opera-ľi criticâ, Hristu Cândroveanu fu unu creatoru modernu ş-tu poezia armâneascâ. Tu poezia armâneascâ Cândroveanu u-adusi heavra modernâ, heavra a idheiľei, duchearea filosoficâ, ama şi-absurdulu a lumiľei contemporani.
Unu creatoru multu complex fu lala Hrista. Modernu şi-autohtonizantu. Elu lu-armânipsi Luţeafirlu alu Eminescu şi-armânipsi unâ ntreagâ literaturâ universalâ ş-maxusu poezia a lumiľei.
Macâ Dina Cuvata lu xanascrie spiritlu epopeicu a lumiľei ş-li armânipsi tuti epopeili a lumiľei ţi-angreacâ tu literatura universalâ, Hristu Cândroveanu u xanascrie poezia liricâ a lumiľei tu limba armâneascâ. Acşi cumu George Murnu fu unu alithea creatoru tu traduţerli a lui ţi li-ari adratâ dupâ Homer ş-nu maşi, Hristu Cândroveanu adră şi-elu creaţie tu yilie ş-thimiľiusi unâ limbâ ahoryea armâneascâ. Tu Antoloyia a poeziiľei xeani tu grailu armânescu, Cândroveanu sufseaşti unâ alithea tradiţie armâneascâ. Ma si-adari unâ statisticâ nchisindalui di la aestâ antoloyie ti-acatâ andrala. Tu-aestâ antoloyie, Cândroveanu armânipsi 206 poeţ ş-tradusi di-tu 14 literaturi. Tradusi poezie di-tu literatura grâţeascâ  ş-latineascâ clasicâ, di-tu literaturili moderni luyursiti canoniţi: yalicheascâ, anglicheascâ, yirmanicheascâ, italicheascâ, ispanicheascâ, aruseascâ, ama ş-di-tu literaturili: ebraicâ, persianâ, indianâ ş-maghiarâ.
Ma s-li bâgămu tu isapi şi Antoloyia a poeziiľei româneascâ clasicâ ş-modernâ şi Antoloyia a poeziiľei româneascâ contemporanâ si-adunâ 1442 di frândzâ tradusi tu limba armâneascâ.
Ama aţea ţi-angreacâ nai ma multu easti carpolu ţi iasi tu padi dupâ unâ ahtari cilistiseari. Ş-carpolu easti limba armâneascâ işişi ţi iasi tu miydani cama avutâ ş-cu prosupi nali. Limba armâneascâ alu Cândroveanu s-dispeaturâ dinintea a noastrâ tu polimorfia a ľei. Easti unâ limbâ tu cari putemu si-u-adrămu siryeańi materia a zboarâloru tu minari, easti unâ limbâ yie, cu unâ muzicâ noauâ. Ş-muzica nu easti unâ luyie… U-aflămu tu opera alu Cândroveanu ş-muzica eleyiacâ ţi u scoati tu padi ahântu undzitu anda îľi armânipseaşti poeţiľi aruşi, ama şi-atumţea cându îľi armânipseaşti yaliľi Francois Villon, Pierre De Ronsard, Gerard De Nerval. U aflămu ş-muzica di dipu modernâ al Paul Verlaine, ama ş-muzica aţea di dipu ahoryea cu unu ritmo di metronomu, alu Federico Garcia Lorca, sobrâ ş-trayicâ dipriunâ, di-tu Plânguti trâ Ignacio Sanchez Mejias.
Aventura a poeziiľei universali, Cândroveanu u-adarâ aventurâ a poeziiľei armâneascâ. Poezia a lumiľei s-dispeaturâ dinintea a noastrâ,  alâxitâ tu strańi armâneşti ti mirachi.
Li-aflămu tuti tu poezia alâxitâ ş-muşuţatâ la faţâ: yinatea alu Homeru, forma clasicâ anticâ, duchearea eleyiacâ, spiritlu romanticistu, muzica simbolistâ, experimentulu avangardistu ş-maxusu mirachea ti concretlu a limbâľei, erotica ti zboarâli armâneşti. Zboarâ armâneşti cu cari poetlu Cândroveanu nyeadzâ unâ limbâ armâneascâ yie ş-fanuminâ.
Poezia originalâ ş-traduţerili prindi s-li mutrimu deadunu câ ţe, Cândroveanu u luyursi traduţearea, creaţie.
Elu easti aţelu ţi-ari adratâ apoloyia ti autonomia estheticâ a poeziiľei şi a literaturâľei armâneşti. Aestu lucru iasi tu padi di dipu limpidu tu theoria ţi-u-adarâ tu antoloyia Unâ etâ di poezie armâneascâ.
Artistulu Cândroveanu aproapea câ nu alâthusi. Şi hiu di dipu asiguripsitu câ artistulu va dânâseascâ tu etâ. Zori va hibâ ti-aţeľi ţi vai yinâ anda va lu-adhyivâseascâ idheoloylu Cândroveanu.
Idheoloyia easti moartea a culturâľei. Idheoloyia prindi s-hibâ mutritâ criticu acşi cumu criticu prindi s-hibâ mutritâ ş-opera. Aestâ easti aradha  a isturiiľei ş-tuţ aţeľi ţi-angreacâ ti isturia a unlui populu va intrâ tu fatala moarâ criticâ.
Idheoloyiili trecu, arta armâni ş-maxusu armâni suflitlu şi suflitlu alu lala Hrista fu muşatu. Mira îľi fu trayicâ. Acşi fu duchitu ş-tu literatura româneascâ contemporanâ.
Balcanologulu ş-criticlu literaru Mircea Muthu dzâsi ti Hristu Cândroveanu câ adusi tu literatura româneascâ contemporanâ spiritlu trayicu. Idhyea dzâsi ş-ti alantulu prozatoru Armânu, ti Theohar Mihadaş.
Idhyiulu Mircea Muthu scoasi tu padi tu unâ di cărţâli a lui di-tu soni câ aestu spiritu trayicu Româńiľi nu lu au.
Cându Mircea Muthu zburâ ti contribuţia armâneascâ a aiştoru doi Armâńi la literatura româneascâ contemporanâ, ufilisi unâ sintaymâ di dipu undzitâ tu limba româneascâ: “rezistenţă şi înstrăinare/ dânâseari şi xinitipsiri” ama aestâ easti mira armâneascâ işişi. Şi romanlu fanuminu, di-alithea monumentalu Marea Serenităţii alu Hristu Cândroveanu easti unu romanu maxusu armânescu, nviscutu tu strańi româneşti.
Hristu Cândroveanu avu mirachi si-u higâ literatura armâneascâ tu literatura româneascâ. Apruftusi? Nu! Ama alumta a lui avu hâiri câ ţe cu opera-ľi tu limba româneascâ, ş-cu traduţerli ţi li-adră, scoasi tu miydani suflitlu a nostru armânescu şi suflitlu a nostru, dipu ca iţi altu suflitu, u-adarâ lumea cama avutâ.
Lala Hrista pistipsi câ va u-ascapâ Armânamea cu agiutorlu ali Românie şi si-alumtă si-u ascapâ acşi. Alumta a lui tora easti isturie.
Suflitlu a lui armânescu, sândzineadzâ ninga. Nu va-ľi agrâşescu vroarâ lăcrińili ţi li-avea ntrocľi anda lu vidzui tu sońea oarâ. Lu durea mira Armânamiľei şi-aestâ s-veadi tu poezia-ľi:
 
“Homer –
taha li giudică lucrili ghini,
handa,
ş-li yicsea diapoia aşi:
 
Ahâtu al Hector,
ahîtu al Ahile, –
ş-alântoru di Troia,
cari si-alumta eľi aclo:
 
aestâ-al Ulise,
al Agamemnon, al Paris…
si aibâ cathiunlu harei,
si-aibâ înyisi…
 
Ca unu altu Dumnidză,
Ca unu Zevslu dialihea, Homerlu!
 
Ghini, ma –
Cumu îşi avu Elu lucratâ,
Dumnidză-işişi,
di-ľi işi corba di lumi,
anapudha,
anapudha dipu?!
 
Voi, greţiľi…
voi, sârghiľi,
arbineşiľi…
voi, vuryariľi…”
 
Am, Noi?
Trâ noi, Dumnidzale,
nu ţi-avu armasâ ţiva?!…
 
Ţi li fâţeşi hareili,
yisili a noastri?
 
Noi armâńiľi,
ţi Ţi-avumu cârtitâ,
di nu nâ ai, lele,
iuva?…
 
           (Homer, Dumnidză…)
Aduchii câ lala Hrista muri conştientu şi-aţelu di-tu soni dhialoyu lu-avu cu pârinţâľi.
Vahi undzeaşti s-bitisescu aestâ aduţeari aminti alu lala Hrista cu poezia-ľi: La murminţâ, gugucili:
 
“Primveara vini, muşatâ,
Cu lilici, cu frândzâ veardi,
Cu soari…
Ma, ţi mi muşcâ nastânga,
Ţi prici mi mursicâ
             Ş-mi-nţapâ,
                       Ş-mi doari?
 
Oh, primveara aestâ avutâ,
Cu gazepea di frândzâ
Ş-di floari!…
Ma câ ţe dzuua îńi pari urutâ,
Ş-mi mursicâ
               Ş-mi-nţapâ
                            Ş-mi doari?
 
La murminţâ cruţili veacľi
Si-afundarâ
Sumu lilici,
                  Sumu arburi
                             tru soari…
Ma inima mea liundarâ,
Nu cumtinâ
            S-mi-nţapâ
                    s-mi doarâ!
 
Oh, ş-cumu ma cântâ
La murminţâľi di-ndzeanâ
Gugucili aoa-aţia, gu-guuu, lăili,
Boaţi cu hari ş-dulţeami, daileanâ –
Ma eu
           Câ ţe ńi li avdu
                              ca găili…?
 
Cântâ gugucili, s-hârseascâ
Dada mea,
             Tatâ-ńiu,
                      Paplu a meu,
Ş-maia, lirtaţiľi,
Şi-i avrâ aoa, la murminţâ –
Ş-ľi arisea di totna
S-li-avdâ
             Duruţiľi,
                           Maraţiľi…
 
Oh, canticle-aestu, gu-guuu,
La murminţâ
Tru soarili-analtu, cumu luńineadzâ!
Ş-hârsescu buńiľi, duşľi pârinţâ,
Di canda
             Cânticlu dulţi
                                   Ľi-nyiadzâ…
Mâni, vahi mâni – ş-ti mini vai cântâ,
S-ńi dizńiardâ suflitlu tut.
Sumu luńina soarilui, sâmtâ,
S-nu-ńi yinâ aţia,
             Sumu dzeanâ,
                            Urutu…
 
Vai calcâ alţâ aumbratili cârări,
Cumu mini azâ li calcu –
Pri sumu pońi înfluraţ.
Ficioriľi, nipoţiľi, aumbri pri dzări,
Lilici aducânda
             a morţâloru
                                 maraţi!
Gugucili, gugucili –
Ľi-u dzâcu dipriunâ,
gu-guuu – sumu soarili analtu,
Luńinosu…
A ńia ma, câ ţe îńi asunâ
             Boţili a loru
                   Ahântu lâhtârosu?
 
Cari mi-acľiamâ, cari mi pindzi
Sumu dedzli analti di-aoa, la murminţâ?
Câtrâ iuva dzarea si-astindzi,
Căľiurili
               Poartâ
                              Câtrâ pârinţâ…
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s