Tag Archives: george vrana

Ti tińia alu Mihai Eminescu. Hristu Cândroveanu – armânipseari

Ti tińia alu Mihai Eminescu[1]
Hristu Cândroveanu[2] –  armânipseariLipsea tra s-poartâ nâ numâ[3] di Marin Sorescu[4]
Noti: Yioryi Vrana
 
Eminescu nu-şi fu.
Îşi fu maşi nâ muşeatâ Vlâhie
Mardzina di-unâ amari,
Iu talazili adarâ noduri albi,
Ca nâ barbâ nichiptinatâ,
Di vâşiľie.
 
Ş-nâscânti arâuri, ca
Ţiva oarghiri cari curâ
Şi-n cari luna îşi faţi
Cuibarlu aroatâ.
 
Şi, furâ maxusu ş-nişti
Oamińi apladz,
Pri numâ: Mircea Bitârnulu,
Ştefan aţelu Marli,
Icâ ma ndreptu: picurari
Şi huryeaţâ,
Cari li fâţea hazi multu
Pârâmithli,
Seara, stri vatra cu jeru,
Ş-cântiţli –
Ńiľioara[5], ş-Luţeafirlu[6],
Ş-Cartea a III-a[7].
 
Ama, anda avdza dipriunâ
Câńiľi alâtrânda la stâńiuri,
Îşi si himusea sâ s-batâ
Cu Turţâľi
Ş-cu Avarľi, ş-cu Leşľi,
Ş-Tatarľi.
 
Ş-ma lâ armânea heamâ di aryi
Pânâ la altu piricľiu,
Oamińiľi aeşti ş-adra fluearili
Avlachiuri
Trâ lăcrińili-a cheţrâloru buni,
Di cura doinili[8]-nghiosu
Pri munţľi-a Moldoviľei,
Munteniiľei
Ş-a altoru Vlâhii româneşti.
 
Şi îşi furâ ş-nişti codri[9]
Fâr-di-sinuru,
Ş-unu gioni zburânda cu nâşi, –
Trâ ţi ma vâzescu fârâ vimtu?
 
Gionili aestu – cu ocľi-a lui mări,
Câtu istoria a noastrâ,
Triţea niuratu
Ditu cartea cu az-buchi tru bana
Dialihea,
Pliuchiľi-a lunâľei
Ma numirânda-ľi –
Ş-a vreariľei,
Cari dipriunâ ľi inşea
Numaşi nipireacli.
 
Ş-nişti tiľi îşi ma furâ,
Ş-vrutlu cu vruta-ľi
Cari ştia s-lâ adunâ
Tutâ lilicea
Tru unâ bâşeari.
 
Ş-nişti puiľi, icâ niori
Ţi s-priimna pristi nâşi
Ca ţiva câmpuri lărdzâ, ţi alagâ.
 
Ş-cara di tuti aesti
Lipsea tra s-aibâ nâ numâ –
Maşi unâ singurâ numâ,
Lâ dzâsirâ
Eminescu.
 
Trebuiau să poarte un nume
 
Eminescu n-a existat.
 
A existat numai o ţară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe
Ca o barbă nepieptănată de crai.
Şi nişte ape ca nişte copaci curgatori
În care luna îşi avea cuibar rotit.
 
Şi, mai ales, au existat nişte oameni simpli
Pe care-i chema : Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare,
Sau mai simplu : ciobani şi plugari,
Cărora le plăcea să spună
Seara în jurul focului poezii –
“Mioriţa” şi “Luceafărul” şi “Scrisoarea a III-a”.
 
Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrând la stâna lor câinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Şi cu avarii şi cu hunii şi cu leşii
Şi cu turcii.
 
În timpul care le rămânea liber
Între două primejdii,
Aceşti oameni făceau din fluerele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduioşate,
De curgeau doinele la vale
Pe toţi munţii Moldovei şi ai Munteniei
Şi ai Ţării Bârsei şi ai Ţării Vrancei
Şi ai altor ţări româneşti.
 
Au mai existat şi nişte codri adânci
Şi un tânăr care vorbea cu ei,
Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt ?
 
Acest tânăr cu ochii mari,
Cât istoria noastră
Trecea bătut de gânduri
Din cartea cirilica în cartea vieţii,
Tot numărând plopii luminii, ai dreptaţii, ai iubirii,
Care îi ieşeau mereu fără soţ.
 
Au mai existat şi nişte tei,
Şi cei doi îndrăgostiţi
Care ştiau să le troienească toată floarea
Într-un sărut.
 
Şi nişte păsări sau nişte nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi şi mişcătoare şesuri.
 
Şi pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.
 
 


[1] Mihai Eminescu, luyursitu nai ma marli poetu Românu, poetlu naţionalu a Româńiloru si-amintă tu 15-li di Yinaru 1850 ş-muri tu 15-li di Cirişaru 1889;

[2] Hristu Cândroveanu (1928 – 2013) – mari scriitoru Armânu di limbâ armâneascâ şi româneascâ. Poetu, criticu literaru, şi istoricu literaru, prozatoru, traducâtoru, editoru;

[3] Poema fu tipusitâ di Hristu Cândroveanu tu cartea-ľî “Antologia Poeziei Române Contemporane În Grai Aromân” ţi işi tu miydani la Editura Fundaţiei Culturale Aromâne “Dimândarea Părintească”, Bucureşti, 2004;

[4] Marin Sorescu (1936 – 1996)  – poetu, dramaturyu,prozatoru, eseistu ş-traducâtoru. Easti poetlu Românu cu nai ma marea anami internaţionalâ di-tu chirolu postbelicu, deadunu cu Nichita Stănescu şi Gelu Naum;

[5] Ńiľioara/ Mioriţa – capodoperâ, mârgâritari ti poezia folcloricâ epicâ româneascâ Fu armânipsitâ di Tache Papahagi tu varianta alu Vasile Alecsandri şi si-aflâ tu avdzâta-ľi antoloyie ţi işi tu miydani tu anlu 1922 la “Casa Şcoalelor”;

[6] Luţeafirlu/ Luceafărul – capodoperâ alu Eminescu. Luţeafirlu fu armânipsitu di George Perdichi, Ioan Cutova, Hristu Cândsroveanu, Toma Enache, etc.

[7] Unâ altâ capodoperâ alu Eminescu.

[8] Doina – poezie folcloricâ ahoryea româneascâ, cânticu folcloricu liricu eleyiacu ţi li scoati tu padi dorlu, mirachea, jalea, ximutarea, vrearea;

[9] Codru – zboru românescu simbolicu ti folclorlu românescu ş-ti poezia alu Eminescu. Tache Papahagi dzâţea câ codrulu fu ti Româńi aţea ţi fu muntili ti Armâńi. Codrulu (pluralu – codri) va s-dzâcâ pâduri/ curie mari, speasâ, bitârnâ. Zborlu codru si-află regionalu ş-la Armâńi.